„Sânta Mărie”, între credință și tradiție în Bistrița-Năsăud. FOTO

Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită la 15 august, este una dintre cele mai importante sărbători creștine și a fost însoțită, în satele din Bistrița-Năsăud, de numeroase obiceiuri și tradiții păstrate din generație în generație.

În zona Becleanului, unul dintre cele mai importante obiceiuri era pelerinajul la Mănăstirea Nicula. Credincioșii porneau pe jos spre mănăstire, cu icoana Maicii Domnului în fruntea alaiului, cântând pricesne pe tot parcursul drumului.

În ajunul sărbătorii, la Leșu, se împleteau cununi din flori, spice de grâu și frunze de nuc, care erau așezate la troițele de la răspântii sau lângă icoanele din case.
În Țibleș, perioada Sfintei Marii era legată și de strângerea castraveților ajunși la maturitate. Aceștia erau lăsați la uscat și, potrivit credințelor populare, erau folosiți în leacuri tradiționale pentru dureri de măsele sau pentru „bube rele”.

Tot în tradiția populară se vorbea despre „ploile Bulciului”, denumire dată zilelor ploioase din preajma sărbătorii, numele fiind legat de vechiul Târg Mare al Bistriței.
De Sânta Mărie se adunau și ultimele plante considerate de leac, printre care busuiocul, măghiranul și daliile. O altă credință spunea că nu era bine să te întorci din drum, pentru că astfel „se întrista Maica Domnului”.

Odată cu 15 august se schimba și anotimpul în lumea satului. Bărbații renunțau la pălărie și începeau să poarte căciulă, iar cei care continuau să poarte pălărie după această dată erau luați în râs.
Și poate cel mai frumos semn al trecerii spre o nouă etapă a anului era faptul că, după Sânta Mărie, începea sezonul nunților.

Sunt fragmente dintr-o lume în care credința, natura și viața satului se împleteau firesc. Tradițiile de Sânta Mărie rămân astăzi mărturii ale unui patrimoniu cultural care merită cunoscut și păstrat.

📸 FOTO credit: Ilustratele provin din colecțiile „Anton Coșbuc” și „Liviu Păiuș”/ Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud