Prof. Vasile Șteopoaie (ISJ BN) arată cu degetul spre societatea urii! Cum am transformat școala într-o arenă a violenței și a spectacolului morbid
de Alin CordoșÎn timp ce la București strategiile educaționale zac îngropate sub tone de hârtii și propagandă de partid, în școlile din teritoriu se numără dosarele penale, traumele fizice și vizualizările pe internet.
Agresiunile recente de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” și Colegiul Tehnic „Infoel” din Bistrița au depășit demult stadiul unor simple altercații juvenile; ele sunt simptomul unei degradări morale profunde a României reale.
O societate scindată politic, hrănită cu ură pe rețelele sociale și traumatizată de un exod economic care a lăsat mii de copii orfani de afecțiune și ghidați doar de ecranul smartphone-ului.
Într-o mărturie fără ocolișuri instituționale, inspectorul școlar general al județului Bistrița-Năsăud, prof. Vasile Șteopoaie, pune diagnosticul dur pe care decidenții de la centru refuză să-l vadă: proiectul „România Educată” este un fiasco, iar agresivitatea copiilor este doar reflexul fidel al unei societăți bolnave.
Jurnalist: Domnule inspector școlar general, ce se mai întâmplă prin Inspectoratul Școlar Județean? Cum sunteți în această perioadă?
Prof. Vasile Șteopoaie: Suntem în plin demers de evaluare și management educațional. Ne aflăm în prima parte a etapei de interviuri din cadrul concursului pentru ocuparea funcțiilor vacante de director și director adjunct.
Jurnalist: O acțiune deloc simplă, din câte înțeleg.
Prof. Vasile Șteopoaie: Este complicată în primul rând prin prisma duratei sale. Calendarul s-a deschis pe 16 august și se va încheia la jumătatea lunii decembrie, moment în care vom cunoaște noii directori.
Jurnalist: Practic, atunci vom ști cine a promovat concursul și a obținut un mandat de 4 ani la conducerea unei unități de învățământ. E o responsabilitate uriașă, mai ales în contextul actual. În prezentul acesta tulbure, este complicat să fii director de școală, dar parcă și mai complicat să fii profesor la catedră. Dumneavoastră ce credeți?
Prof. Vasile Șteopoaie: Sunt întru totul de acord. A fi cadru didactic înseamnă, înainte de toate, vocație și empatie profundă față de elevi. Marea problemă este că, în ultima vreme, găsim din ce în ce mai greu aceeași reacție de deschidere și respect din partea cealaltă. Probabil toate societățile au traversat etape similare de tranziție, însă dacă la nivel central am avea o strategie națională coerentă — dincolo de simple lozinci precum „România Educată”, care din păcate s-a dovedit un eșec —, am depăși mai ușor aceste blocaje. Oamenii sunt, până la urmă, cei care sfințesc sau strică locul.
Jurnalist: Aș vrea să abordăm direct incidentele recente care au alertat comunitatea locală: cazul de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”, urmat de cel de la Colegiul Tehnic „Infoel”. Asistăm tot mai des la episoade în care elevii filmează agresiuni sau gesturi absurde în loc să intervină. Cum priviți acest fenomen?
Prof. Vasile Șteopoaie: Încep cu finalul remărcii dumneavoastră. Din nefericire, când are loc un incident, doar unul sau doi oameni sar să ajute; restul scot telefoanele și încep să filmeze. Același lucru îl remarca recent și domnul colonel Bucur, inspectorul-șef al ISU Bistrița-Năsăud: la accidentul rutier grav din zona Dedeman, martorii tineri erau preocupați să transmită live.
Duminica trecută a fost un incendiu în Sângeorz-Băi, în proximitatea mea; la fel, majoritatea asista pasiv, cu ecranul pornit. Acest comportament s-a transferat integral și în mediul școlar.
Cât privește cele două incidente din Bistrița, ambele sunt de o gravitate deosebită — primul extrem de grav, al doilea de asemenea serios, chiar dacă cu urmări mai puțin dramatice. Incidentul de la Școala „Ștefan cel Mare” a fost puternic mediatizat și amplificat prin apariția imaginilor de pe camerele de supraveghere în spațiul public, fapt ce constituie obiectul unei anchete distincte a poliției pentru a identifica sursa scurgerii acelor înregistrări.
Jurnalist: Care este situația punctuală a celor implicați în acest moment?
Prof. Vasile Șteopoaie: Cazurile sunt distincte din punct de vedere administrativ și juridic. La „Ștefan cel Mare”, elevul agresat a fost externat încă din prima zi, în timp ce doamna profesoară a părăsit spitalul marți și se află în concediu medical pentru o lună de zile, până la finele lui noiembrie. Agresorul a fost externat, audiat la sediul Inspectoratului de Poliție Județean în prezența părinților și a avocatului, iar ulterior a fost lăsat în custodia familiei.
Pe linie școlară, Consiliul Profesoral al unității a aplicat sancțiunea maximă prevăzută de Lege și de Statutul Elevului (articolul 26): exmatricularea cu drept de reînscriere în anul școlar următor, într-o altă unitate de învățământ și în același an de studiu. Există dreptul legal de contestație în termen de 5 zile. Indiferent de demersurile procedurale, este limpede că locul său nu mai este în acel colectiv, gândindu-ne la siguranța și echilibrul psihologic al celorlalți elevi și părinți.
La Colegiul „Infoel”, conflictul a implicat altercații succesive între colegi. Doamna dirigintă a intervenit inițial vineri în jurul orei 11:00, mediind aparent disputa. În cursul serii, mama elevului agresat i-a transmis pe WhatsApp o filmare care evidenția gravitatea agresiunii. Luni dimineață, la prima oră, a fost întrunită Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, părinții au depus plângere penală, iar Poliția a ridicat imaginile de pe sistemul de monitorizare video. Atât cercetarea penală, cât și ancheta internă sunt în plină desfășurare.
Jurnalist: Din postura de dascăl cu multă experiență la catedră: de unde izvorăște această explozie de agresivitate și încrâncenare? Este doar influența ecranelor sau vorbim despre tensiuni sociale mai adânci?
Prof. Vasile Șteopoaie: Ceea ce vedem la tineri este doar o oglindire fidelă a societății adulte. Trăim într-un climat general de intoleranță și irascibilitate. Înainte puteam sta la aceeași masă, la o cafea sau un pahar de vorbă, chiar dacă susțineam echipe adverse de fotbal precum Steaua sau Rapid. Astăzi, o opțiune politică diferită te transformă automat într-un inamic și ești etichetat fără menajamente.
Copiii absorb aceste tensiuni din familie, iar mediul virtual amplifică exponențial ura și polarizarea. Se promovează o competiție toxică: dacă cineva reușește, primul impuls colectiv nu este aprecierea, ci invidia și suspiciunea. Nu am o baghetă magică, însă cred cu tărie că răspunsul stă în regândirea educației. Chiar dacă planurile-cadru pentru liceu au fost recent revizuite, aș merge mai departe: aș introduce discipline fără presiunea notelor, dedicate dialogului deschis, așa cum se întâmplă în țările nordice.
O oră săptămânală coordonată de consilierul școlar sau diriginte, începând cu clasa a V-a, în care elevii să învețe să-și comunice frustrările, emoțiile și limitele. Astăzi, orice observație de bun-simț este receptată eronat ca o jignire personală, atât de către copii, cât și de către părinți.
Jurnalist: Este vorba și despre degradarea celor „șapte ani de acasă”? Cum a influențat tranziția postdecembristă și migrația economică această realitate?
Prof. Vasile Șteopoaie: Mediul familial este important, deși nu întotdeauna definitoriu: am întâlnit oameni de o ținută morală impecabilă fără prea multă școală, după cum există persoane cu studii superioare lipsite de elementarul bun-simț. Însă trauma plecării părinților la muncă în străinătate a lăsat urme adânci. Mulți copii au rămas în grija bunicilor sau a rudelor; pentru a compensa absența afectivă, părinții le-au trimis bani, telefoane de ultimă generație, motociclete sau mașini. Școala și rigorile ei au căzut pe un plan secundar.
În plus, reformele incoerente și modificările legislative perpetue de după 1989 au slăbit performanța sistemului, care în trecut genera specialiști recunoscuți în toate domeniile. Nu spun că astăzi nu mai avem performanță — avem, dar mult mai fragmentată și obținută cu eforturi considerabile.
