INTERVIU. În dialoguri spirituale cu părintele Paul Gavriloaie din Sângeorz-Băi: ,,Creștin bun nu e cel care nu face răul. Dar, în schimb, e rău cel care nu face binele”

Părintele Paul Gavriloaie a crescut și a bătut mingea „între blocurile” din Bistrița. Este un „(re)convertit la Ortodoxie”, iar din octombrie 2015 a primit marele har al Preoției. A absolvit în 2014 Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, perioada în care a organizat mai multe activități dedicate tinerilor din Bistrița.

Începând cu luna noiembrie a anului 2014 a fost numit secretar al Oficiului Protopopesc din Năsăud, iar începând cu luna iulie a anului 2015 coordonează în calitate de director taberele și activitățile organizate la Centrul Misionar de Tineret „Ioan Bunea” din Sîngeorz-Băi. Anual participă în tabere și la activități mii de tineri care, în permanență, se exprimă apreciativ la tot ceea ce găsesc în acest loc.

De asemenea, Părintele Gavriloaie începând cu luna Decembrie a anului 2019 a preluat și oficiul de paroh al Parohiei Ortodoxe Nr II Sîngeorz-Băi, unde se ridică una din cele mai frumoase biserici din județul nostru.

În haosul cotidian, nu de puține ori ne trec prin minte diferite întrebări despre noi, despre aproapele nostru, despre cât greșim sau în ce măsură procedăm bine, și ce anume ar trebui făcut pentru a ne păstra sufletul curat și sincer.

Părintele Paul a venit în ajutorul nostru și ne-a îndrumat prin vorbe tihnite, ne-a luminat. Am dorit să aflăm din partea omului duhovnicesc ce reprezintă creșterea spirituală și cum descrie un creștin firesc.

Despre iertarea aproapelui, despre păcat, despre o viață de familie fericită sau ispita din zilele noastre și cum îi putem face față și nu numai, veți afla în cele ce urmează.

Vă invităm să vă încărcați cu înțelepciune și foloasele ei, din rândurile de mai jos.

Care sunt cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu?

Eu sunt de părere că orice dar pe care îl primim de la Dumnezeu este mare, este însemnat. Tot ce ține de Dumnezeu e mare, tot ce vine de la El e important. Totuși, darul vieții este cel dintâi, este primul, iar peste el se așează toate celalalte daruri pe care le primim de-a lungul vieții.

Ce reprezintă creșterea spirituală? Cum ați descrie un creștin firesc?

Creșterea spirituală reprezintă apropierea omului de Dumnezeu, apropierea omului de Creator. A crește spiritual înseamnă, de fapt, a diminua, a reduce semnificativ distanța dintre tine și Dumnezeu. Crești spiritual când îl vezi pe Dumnezeu mai bine, mai clar. Iar definiția creștinului normal, a creștinului bun se regăsește într-un singur cuvânt: echilibrat. Creștinul trebuie să știe să fie om echilibrat. Să se roage, să se relaxeze, să se bucure, să țină rânduiala etc. Iar peste toate, să știe să facă binele. Creștin bun nu e cel care nu face răul. Dar, în schimb, e rău cel care nu face binele.

Trebuie să cerem iertare aproapelui nostru chiar și atunci când, cel putin în concepția noastră, greșeala a fost a lui?

Aici trebuie să fim foarte atenți. Cred că din cauza mândriei care ne paște pe toți, poate de fiecare dată avem impresia că doar celălalt greșește. Din pricina mândriei tare greu ne vine să recunoaștem că și noi greșim. Eu cred că dacă vrem să fim fericiți nu trebuie să căutăm anumite rețete speciale ci să ne folosim de acest cuvânt: IERTARE. Să știm să ne cerem iertare când greșim și să avem puterea să iertăm când cineva ne greșește. Ce pierdem dacă ne cerem iertare și totuși nu suntem de vină? Nu pierdem nimic. Doar câștigăm.

Cum trebuie să trăiască cei doi soți ca să aibă pace, armonie și bucurie în familie?

Să trăiască iertându-se. În permanență să se ierte. Iertarea aduce pace, aduce armonie. De fapt aduce Duhul. Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune că „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22 – 23). Dar cu adevărat să se ierte. Nu doar la nivel declarativ. Că, de cele mai multe ori, noi ne iertăm la nivel declarativ. Însă iertarea trebuie să fie similară cu uitarea. Dumnezeu când ne iartă efectiv șterge, uită greșelile noastre. Noi când afirmăm că iertăm pe cineva, iar peste o anumită perioadă de timp iarăși ne greșește, îi aducem aminte și greșelile care pe care i le-am iertat deja. Deci, de fapt, nu știm ierta.

Este posibil să trăim o singură zi fără să păcătuim?

Ar fi ideal să putem trăi o zi fără să păcătuim.. Spune o vorbă românească că „omul cât pășește, atât greșește”. Nu este important că greșim. Important este să știm să ne ridicăm, să nu rămânem în greșeală. Dumnezeu nu a limitat numărul căderilor noastre în păcat. Ci, din contră ne spune Domnul că ori de câte ori cădem să ne ridicăm. În Biserica Ortodoxă găsim dimensiunea penitențială, de întoarcere la Dumnezeu, de revenire la starea harică, în fiecare rugăciune, în fiecare slujbă, și asta pentru că mereu pendulăm între cădere și ridicare, mereu cădem și mereu ne ridicăm sau, cel puțin așa ar trebui să fie. Ar trebui să ne concentrăm să nu mai greșim, să nu mai păcătuim niciodată. Atunci devenim sfinți! Ce fain ar fi să fim sfinți..

Cum putem birui mai usor ispita, în timpurile noastre?

Mai întâi ne întrebăm ce este ispita? Ea nu este altceva decât o lucrare ce vine de la diavol. Și apoi, răspunsul ni-l dă Domnul Hristos în Evanghelia după Matei: „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21). Cu multă rugăciune, cu mult post reușim să biruim în lupta cu ispita. Cu rugăciune profundă, adevărată, să zic așa „conectată” de-a dreptul la Dumnezeu, și cu un post adevărat. Astăzi mulți mâncăm de post, dar puțini postesc.

Cum putem să îi iertăm mai usor pe cei care ne fac rău?

Să uiți de-a dreptul ceea ce ți-au făcut rău. Doar așa poți ierta cu adevărat. Am zis și mai sus, iertarea să fie similară cu uitarea. Și, iubindu-i, îi iertăm mult, mult mai ușor. Cum își iartă mama pruncul oricât de tare sau oricât de mult ar greși, tocmai pentru că manifestă față de el o iubire sinceră, adevărată, curată, așa să iertăm și noi. Să avem mereu în față și în minte exemplul mamei. Iubirea mamei. Și această iubire să o multiplicăm în toate relațiile cu semenii noștri și atunci, când ne fac rău, tare ușor îi putem ierta.

Este greșit să credem într-o forță divină, mai presus, chiar dacă nu o numim Dumnezeu?

Nu ai cum să o numești altfel. La mama indiferent că o cheamă Maria, Ana, sau orice alt nume, tot mama îi spui. Indiferent că îți cunoști mama sau nu, ai o mamă. Nu ai venit din neant. La fel e și cu Dumnezeu. Indiferent că îl accepți sau nu, că îl vrei sau nu, tot există un Dumnezeu. Care mult ne iubește pe toți și pe fiecare în parte.

Cum ar trebui să reacționăm atunci când nu primit ceea ce il rugăm pe Dumnezeu să ne dea?

Să ne rugăm mai tare, mai mult. Să stăruim. Vedeți, un exemplu din Evanghelia după Luca, e tabloul evanghelic ce ni-l înfățișează pe orbul din Ierihon. Acesta auzind că trece Iisus pe acolo striga (a se înțelege se ruga) să aibă milă de el. Cei care mergeau înaintea Mântuitorului au încercat să-l determine să nu mai strige. Totuși, el mai intens se ruga, mai tare striga către Iisus să aibă milă de el. A stăruit, nu s-a dat bătut. Iar Iisus s-a oprit, a avut milă de el și i-a redat vederea. Ei bine, și noi să ne rugăm mai tare, mai intens, mai mult, atunci când Dumnezeu nu ne împlinește pe loc rugăciunea. Și se va opri apoi și la noi. Și ne va împlini cererea.

Am ajuns în această lume din greșeală? Totul se întamplă cu un motiv?

Nici vorbă de greșeală. Am venit din rânduiala lui Dumnezeu. Totul, absolut totul se întâmplă după rânduiala lui Dumnezeu. Însă asta nu ne determină să credem într-un destin. Nu credem. Însă credem într-o rânduială a lui Dumnezeu. Nici un om pe care îl întâlnim în tren, în autobuz nu-l întâlnim întâmplător. Nimic din tot ceea ce se petrece în viața noastră nu este întâmplător. Așa frumos le rânduiește Dumnezeu toate. În chip minunat! De parcă de fiecare dată lumea asta se învârte doar pentru noi. Totul este după și din rânduiala lui Dumnezeu. Și, fiți liniștiți că nimic din ceea ce nu trebuie să ni se întâmple nu ni se va întâmpla. Și, tot așa, prin tot ceea ce vom avea de trecut, vom trece. Totul după și din rânduiala lui Dumnezeu.