Dulcea istorie a cozonacului. În ce perioadă a apărut desertul nelipsit de sărbători

Probabil,noi românii, ne gândim că acest produs tradițional de patiserie ne aparține și noi îl punem pe masă în timpul sărbătorilor importante.

Însă cozonacul este un preparat cu o istorie îndelungată, este cunoscut din vremuri antice și adoptat în prezent ca desert de numeroase țări.

Acesta este în egală măsură și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană numită „panettone”.

La originea cozonaclui se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.

Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există ilustrații care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere.

Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Chrysippus din Tyana a menţionat, conform surselor, o reţetă de cozonac cu nuci şi miere pe care, tot el menţionează, l-a gustat în Creta.

Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate. La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune.

În Evul Mediu, brutarii europeni făceau deseori cozonaci cu fructe uscate deoarece acestea țineau mai mult timp.

Tradiţia românească spune că dacă ai cozonac pe masă înseamnă că sărbătoreşti.În ceea ce priveşte cozonacul românesc, caracte­ristică este imensa varietate de reţete.

Fiecare regiune istorică are o reţetă, după cum si fieca­re familie are una, transmisă din generaţie în generaţie. Din punct de vedere al formei, cozonacii pot fi drepţi sau rotunzi, simpli sau împletiţi.

Din punct de vedere al umpluturii, deosebim cozo­naci simpli sau umpluţi cu nucă, mac, fructe uscate, sau amestecuri.

În Moldova sunt specifici cozo­nacii rotunzi si înalţi (numiţi babe), neumpluţi, a căror com­poziţie conţine până la 20 de ouă, unt, coji rase de lămâie sau/si portocale si stafide. În Ardeal se pregătesc mai ales cozonacii cu mac şi o variantă cu influenţe germane, cu zahăr ars, mult unt si nucă tocată mare.

Sursă text: turismistoric.ro