Iubirea și sprijinul necondiționat al unei mame din Bistrița pentru fiul ei gay. ,,Indiferent cum ar fi copiii noștri, din rodul iubirii au venit în lume”

Nu, nu vorbim despre trend-uri și ce se poartă pe internet, pentru a aduna o comunitate și a face bani.

Vorbim despre un fenomen real, încă respins de societatea românească și ascuns sub preș. Orientarea sexuală e o țesătură complexă de factori biologici și sociali. Cert e că nu e o alegere. 

Procesul de coming-out este încă unul dificil în România și atrage după sine, nu de puține ori, lipsa acceptării din partea familiei și a societății și discriminarea.

Toate au un impact foarte puternic asupra persoanelor LGBT și duc, adesea, la depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, izolare și marginalizare socială și un risc crescut de suicid. Deși tot mai multe persoane LGBTI încearcă să vorbească cu părinții despre orientarea lor sexuală sau identitatea de gen, se confruntă în continuare cu reacții dure care merg de la renegare, până la alungarea din casă și violență fizică.

În fața unui public de câteva sute de persoane, o mamă bistrițeancă și-a exprimat sprijinul și mândria față de fiul ei gay și le-a transmis părinților să-și iubească necondiționat copiii, conform Libertatea.ro.

Sub cerul roz de sfârșit de iunie, Dorina Albu pedalează din zona industrială a Bistriței spre satul în care locuiește. Poartă un ghiozdan mic în spate și nu își arată cei 48 de ani. Chiar și după 12 ore de muncă într-un magazin din zona industrială, se bucură de drum, de timpul care îi rămâne până la următoarea tură, câteva ore doar ale ei. „Așa liberă mă simt pe bicicletă, ca o pasăre”, transmite sursa menționată.

Nu, are un iubit. E gay”

Libertatea a fost mereu importantă pentru Dorina, deși a venit cu un preț greu. În 2000, anul despre care spune că a fost cel mai greu din viața ei, s-a despărțit de un soț abuziv emoțional. A rămas singură, muncitoare într-o fabrică din Bistrița, nevoită să își crească fiul cu un salariu minim pe economie. Sprijin din partea familiei nu a avut, pentru că acea familie nu exista. De asemenea, o relație cu un bărbat abuziv, i-a făcut zilele și mai grele.

Dar dacă nu ar fi plecat atunci din acea relație, acum ar fi fost o altă femeie, crede Dorina. Una mai temătoare, mai dependentă, mai înfricată de ce spun cei din jur. „Eram umbra aia, în întunericul ăla, și nu ajungeam să fiu așa deschisă, să pot să vorbesc despre asta, să înțeleg”. 

Dacă nu ar fi plecat, i-ar fi fost mai greu să își accepte fiul și să răspunde relaxată atunci când oamenii o întreabă dacă acesta are o iubită: „Nu, are un iubit. Este gay”.

Pe frigider sunt lipite multe vederi și scrisori de la fiul ei, Tobias Pasăre, în vârstă de 25 de ani. A absolvit Facultatea de Sociologie și lucrează acum în domeniul educației. Sunt trimise din locurile unde a călătorit, în care își exprimă recunoștința față de mama lui.

Ești persoana pe care o cunosc cel mai bine în lumea asta. Uneori te cunosc și te înțeleg mai bine decât pe mine. Mă simt recunoscător pentru că te deschizi așa puternic față de mine. Ești frapant de sinceră și nu eziți să mă uimești când iei decizii din inimă și te ții ferm de ele, spune Tobias.

,,Mamă, trebuie să îți împărtășesc ceva”, i-a spus Tobias acum câțiva ani, când au ieșit la o pizza împreună, la un restaurant din Bistrița. „Nu știu tu dacă știi, dar vreau să știi. Sunt gay”, i-a mărturisit el. Avea 22 de ani.

Tobias se aștepta să fie un proces mai lung, să nu se rezolve totul dintr-o primă discuție când a decis să îi spună mamei lui. Nu spera să fie acceptat pe loc. „Obiectivul meu era să înțeleagă că eu sunt sănătos, că nu e o problemă mintală, că sunt bine, să nu creadă că e o boală, dar și să înțeleagă că ea nu a făcut nimic greșit”, povestește fiul.

La o săptămână după ce i-a mărturisit că e gay, Tobias i-a adus niște materiale care să o ajute să înțeleagă ce înseamnă să ai altă orientare sexuală, câteva broșuri, un dicționar făcut de organizația Accept.

Pentru Dorina, cunoașterea a fost medicamentul care a liniștit-o. Pe măsură ce înțelegea, frica se făcea tot mai mică. Și-a dat seama că nu e un capăt de lume și că scenariile foarte negative pe care și le făcea despre viitorul lui erau expresia propriilor temeri și rușini. 

L-a încurajat să vorbească deschis, cu oricine, despre faptul că e gay. Dacă cineva te va respinge, înseamnă că omul acela nu merită să fie în viața ta, l-a sfătuit. 

Dorina e mândră de fiul ei, pentru că e un adult empatic, independent. Când lumea o întreabă despre el, vorbește deschis, fără rușine. 

În vara aceasta, a ținut primul discurs din viața ei, la marșul Pride din Cluj „Eu nu am vorbit în fața unui public nici măcar de patru persoane, darămite la o masă de oameni. Erau și bucuria și emoția, nu sunt eu omul cuvintelor, nu am pregătirea necesară, am doar un liceu”, spune Dorina cu modestie.

Dragi părinți, indiferent cum ar fi copiii noștri, din rodul iubirii au venit în lumeși nu-i renegăm sau nu-i abandonăm când sunt adulti, doar pentru că nu-i place vecinului sau șefului de la muncă”, a spus Dorina la microfon.

Sursă: Libertatea.ro