INTERVIU-Ioan Mate : Dacă Guvernul nu subvenționează substanțial motorina și îngrășămintele ne vom trezi cu terenuri părăsite, falimente în lanț și o mare criză alimentară

de Alin Cordoș

Zona de sud a județului Bistrița-Năsăud, la interferența colinară cu județele Mureș și Cluj, traversează una dintre cele mai dificile toamne din ultimele decenii. Prinși între seceta pedologică severă și explozia costurilor de producție, fermierii din Câmpia Transilvaniei avertizează că agricultura autohtonă alunecă spre un faliment nedeclarat. Fermierii cu experiență din zonă, care exploatează sute sau chiar mii de hectare de teren arabil, descriu situația actuală ca fiind fără precedent din anii ’90 încoace. Principala cauză o reprezintă decalajul dramatic dintre prețul inputurilor și cel al recoltei la vânzare.

IOAN MATE: Trag un semnal de alarmă: dacă Guvernul nu subvenționează substanțial motorina și îngrășămintele și nu acordă sprijin la nivelul fermierilor din vestul Europei, ne vom trezi cu terenuri părăsite, falimente în lanț și alimente prohibitive la raft. Tot populația va deconta această criză.

Situația ne este prezentată într-un interviu acordat de primarul Ioan Mate

Reporter: Domnule Ioan Mate, am discutat de multe ori despre agricultură. Sunteți un fermier cu experiență, bine utilat, care lucrează pământul de zeci de ani. Care este situația în acest moment? E toamnă, probabil încep lucrările specifice acestui sezon, după strângerea recoltei.

Ioan Mate: Dacă la nivel de comună și de investiții locale sunt mulțumit, agricultura din acest an mă dezamăgește profund. Și nu doar pe mine, ci pe toți fermierii din zonă și din țară. Trecem printr-o perioadă critică. Fac agricultură din 1992, lucrez în jur de 1.000 de hectare, dar atât de descurajat n-am fost niciodată. Dacă lucrurile continuă așa, riscăm un colaps agricol.

Astăzi îți lipsește pur și simplu curajul să mai înființezi culturi. Motorina a ajuns extrem de scumpă, iar într-o zi normală de lucru, cu trei sau patru tractoare pe teren pentru pregătit și semănat, consumi 500 de litri. La prețurile actuale, grâul se vinde cu 80 de bani kilogramul. Cum spuneau bătrânii odinioară: trebuie să vinzi o „litră” de grâu (12–13 kg) ca să poți cumpăra un singur litru de motorină! S-au scumpit piesele, uleiurile, îngrășămintele, toate inputurile. Mergem spre un faliment tacit.

Reporter: De ce spuneți „tacit”?

Ioan Mate: Pentru că fermierii sunt oameni demni, nu ies să se plângă la fiecare pas. Rabdă, fac eforturi și credite pentru că le e drag pământul. Dar riscurile sunt imense. Din cauza secetei prelungite, abia s-a putut ara; terenul este extrem de dur. Doar circa 10% din suprafețele destinate cerealelor de toamnă (grâu, orz, triticale) au fost pregătite. Câțiva producători mai curajoși au semănat rapiță, însă totul se face cu sacrificii uriașe.

Chiar dacă ne-am comasat suprafețele ca să lucrăm eficient și să reducem cheltuielile logistice, piața ne îngroapă. De la debutul războiului din Ucraina, prețurile cerealelor la poarta fermei s-au prăbușit la jumătate. Dacă înainte vindeam 1.000 de tone de porumb cu 1,4–1,5 milioane de lei, acum abia iei 800.000 de lei. La grâu, chiar dacă scoți 5–6 tone la hectar, încasezi circa 4.000 de lei, în condițiile în care cheltuielile depășesc 4.500 de lei pe hectar. Ieși în pierdere sau, în cel mai bun caz, pe zero. Dacă Ministerul Agriculturii nu intervine, ne îndreptăm spre o criză alimentară majoră.

Reporter: Subvențiile actuale nu amortizează aceste costuri?

Ioan Mate: Subvenția la motorină este insuficientă raportat la consumul real și, cel mai grav, vine cu mare întârziere. Pregătești sute de hectare toamna, iar banii intră poate în primăvara viitoare. Băncile nu mai acordă credite ușor, iar cele existente vin cu rate și dobânzi sufocante.

Sectorul zootehnic este într-un impas identic. Am circa 2.000 de oi și stocuri de miei pe care nu îi pot vinde din cauza blocajelor de la export. Între timp, ciobanii trebuie plătiți, animalele furajate, taxele pe pășuni achitate la primării. La bovine, aceeași dramă: am tăurași de 500 kg pentru care nu există cumpărători, iar dacă apare cineva, oferă prețuri derizorii. Prețul laptelui la poarta fermei este dezastruos – 1,40–1,50 lei pe litru.