Viorel Negru, după Lyon-FCSB 4-0: Nici Gerovitalul nu ne mai ajută

Viorel Negru, după Lyon-FCSB 4-0: Nici Gerovitalul nu ne mai ajută

de Viorel Negru

Înainte de meci, tot vedeam pe la televizor expresii gen „se mai întâmplă minuni”, mingea e rotundă”, „ei au valoare, dar și noi dacă am ajuns până aici”.

Nu sunt vreun specialist și nici antrenor precum Gigi Becali, dar intuiam că a visa nu este neapărat un lucru bun că și coșmarul este vis, dar pe invers.

Știu că Fonseca ăla chiar este antrenor și studiase FCSB la modul de câte ori face kkturi Chiricheș într-un meci sau cât de ușor își pierde Radunovici orientarea în spațiu.

Ei bine, jucătorii lui Lyon au făcut la început de meci un test de sarcină cu ai noștri, la modul ia să vedem cât pot duce ăștia. După ce s-au lămurit a început jocul de-a vacanța sau un antrenament cu public, cum doriți să îl denumiți.

Ne-au întors două pe față, două pe dos ca o mamaie campioană la andrele în fața sobei. Era frig la Lyon, dar ai noștri nici cu sobe de teracotă în chiloți n-aveau cum să se conecteze la temperatura meciului.

Ei zburdau cu floricele pe câmpii, cu driblinguri în viteză, noi căutam o stână fără câini ca să ciordim un miel și să-l facem proțap. Am pus însă pe foc fotbalul și am mâncat pe săturate. Bătaie.

Da, felicitări pentru parcursul FCSB în Europa League. Da, am avut mulți indisponibili. Da, puteam, dar în acest moment al fotbalului din campionatul intern…nu putem!

Suntem urmași de daci. Geția ne este vatră. Suntem și francofoni, iar președintele Ilie Bolojan s-a întâlnit cu Macron, dar asta nu înseamnă că au aranjat să nu ne dea multe, ci doar cât să nu existe dubii privind valoarea.

Ne-am uitat cum se joacă fotbal astăzi, pentru că noi tot cu „focul la ei” avem deviză.

E bine maică, putea fi mai rău și, totuși, de ce am fost învinși încă de la vestiare? Explicația este simplă. Fotbalul nostru este bătrânesc și nici Gerovitalul nu ne mai ajută. Că de Viagra nu poate fi vorba. Avem și sinuzită, și roșu-n gât, bătături, oase fragile, „toate boalele” s-au lipit de noi în seara asta.

Totuși, am învățat să fim cu bun-simț. Nu le-am accidentat niciun jucător. Poate că fair-play-ul este un început pentru ca fotbalul românesc să fie ce-a fost și mai mult decât atât.

Concluzia? Noi și ei suntem frați. Întru latinitate. Dar brânza…

Articole ce te-ar putea interesa