Udatul fetelor în a doua zi de Paște, un obicei păstrat din bătrâni. Care este legenda de la care ar fi pornit totul

Un moment aşteptat cu drag de tinerele fete este cel din a doua zi de Paşti: “udatul”. În această zi, băieţii pleacă la udat fetele din familie şi din vecini, iar ele, la rândul lor, trebuie să îi cinstească cu băutură şi daruri.

Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.

Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.

Cum se desfășura ,,udatul” în trecut?

În trecut baietii udau fetele cu apă proaspată de fântână. Mai recent au început să folosească apă de colonie și parfum. Fetele îi așteapta acasă îmbracate frumos și le oferă ouă roșii și cozonac, apoi îi poftesc la masa de paste. Se zice că niciunei fete nu îi va merge bine anul respectiv dacă nu este udată.

După urarea de „Hristos a Înviat”, băiatul spune că îi este sete și scoate un ulcior cu apa pe care o toarnă pe gâtul sau pe fața fetei spunând: „Să-ți fie inima curată ca apa și ea să te ferească de orice boală”.

A doua zi fetele se mândresc cu numărul de udători care le-au colindat.

Un alt obicei este ca feciorii din sat să ia cu ei o găleată cu apă și să meargă acasă la fetele nemăritate. Dacă le găsesc dormind, toarnă galeata pe ele. Se crede ca fetele care sunt udate se vor mărita în curând. Obiceiul udatului a ajuns în Transilvania prin intermediul sașilor, dar s-a răspândit pe filiera maghiară. În multe din poezioarele pe care le spun băieții, fetele sunt asemanate cu niște flori, de aceea trebuie udate ca să crească mari.

În multe dintre sate, obiceiul încă se păstrează, iar feciorii se plimbă din casă în casă și stropesc toate ,,florile” care le ies în cale.

Stropitul fetelor este un obicei păstrat de sute de ani în comuna Bârgău din județul Bistrița-Năsăud, iar cei tineri și-au învațat bine lecția. „Se adună prietenii, se hotărăsc la care fete să meargă. Mergem la fata aia că e frumoasa, cealaltă este bună, iar cealaltă ne cinsteste bine. Sperăm ca acest udat al nostru să-i aduca multă prosperitate după această sărbătoare”, spune un tânăr care încă ține această tradiție.

Băieții își pregătesc din timp și cu mare grijă costumele populare.

„Costumul meu este alcătuit din cizme, pantaloni din canepă, cămașă, curea din piele acoperită cu margele. Parfumul se ține după curea”, explică cei care păstreaza vie această tradiție. Seara, tinerii se întâlnesc pentru a petrece, iar fetele se pot mândri cu numărul de udători pe care i-au primit.

,,Udătorii” rostesc versurile: „Am auzit că aveți un trandafir frumos, am venit să-l udăm, să crească, să înflorească și mulți ani să trăiască!”.

Conform etnologilor, udatul sau stropitul fetelor era un simbol al vieții și fertilității și a fost practicat de mai multe popoare germanice. Creștinismul i-a dat o alta conotație, și anume aceea că evreii i-au stropit cu apă pe adepții lui Iisus care aduceau vestea Învierii.

Sursă foto: Francis Nistor

Sursă text: ziarulunirea.ro