,,Tu când te măriți?” Căsnicii zdruncinate de palme prea grele și vorbe usturătoare, ale mai multor femei din Telciu și Romuli
Tare frumoasă mai ești, domnișoară! Să nu te măriți! Să nu te măriți că-i chin mare și oamenii sunt răi!, mi-a spus Ilinca, când m-a oprit pe o uliță din Telciu ca să o ajut să scrie o urare pentru fiica ei pe Facebook, transmite Maria, într-un material pentru Scena9.ro.
Maria Amarinei s-a plimbat în lung și-n lat timp de o lună în comunele Telciu și Romuli din județul Bistrița-Năsăud, unde a documentat motivațiile femeilor din mediul rural de a se căsători.
România din romanele lui Liviu Rebreanu în care bărbatul avea drept de viață și de moarte asupra femeii. România din anii întunecați ai comunismului, în care bărbații nu aveau voie să înjure Partidul, dar aveau voie să-și bată nevestele. România post-comunistă mimând democrația și valorile occidentale și prefăcându-se că aplică ordine de protecție.
Îm acest caz, cu un suspin profund în suflet, nu putem vorbi de un fenomen, ci de o plagă pe care societatea a tolerat-o și a privit-o ca pe un act de normalitate: femeia bătută de bărbat, îndurând pentru că așa a fost de când lumea și tăcând pentru că ,,rufele” nu se spală în public.
Când fetele ajungeau la așa-zisa vârstă a căsătoriei, zestrea era una din portițele care le oferea acestora libertate de alegere în privința viitorului partener de viață. În cele mai multe cazuri, însă, această consecință teoretică nu se reflectă și în realitatea. Cu toate acestea, presiunile familiei și ale societății rurale în ansamblu, prejudecățile legate de statutul inferior al femeii și neputința de a lua decizii au determinat apariția unor mariaje nu mai puțin problematice decât cele din restul țării.
Maria a descusut parcursul mariajelor la sat, proporția în care femeile au luat în considerare divorțul în anumite cazuri și factorii care le-au convins să renunțe, cel mai adesea, la gândul de a se despărți de soții lor.
Ilinca Are 66 de ani și este căsătorită de 50. La 16 ani când s-a măritat, absolvise zece clase și lucra deja la baloți la Sibiu, unde l-a cunoscut pe viitorul ei soț. Avere nu avea, așa că era obligată să muncească în diferite părți ale țării pentru a-și putea ajuta familia cu bani. Deși ar fi vrut să își continue studiile în loc să se mărite, sărăcia părinților nu i-a permis. La douăzeci și doi de ani a născut primul copil. Îl lua cu ea pe deal, la prășit sau la fân, pentru că nu avea cu cine să-l lase acasă. Nu s-a bucurat de susținere din partea socrilor, în special a soacrei, care o bănuia că a rămas însărcinată cu un amant. Deși soacra i-a făcut zile negre pe tot parcursul căsniciei, ultimii ani din viață i-au fost ocrotiți tot de Ilinca, care a îngrijit-o la pat până când bătrâna a murit.
Ilinca împărtășea valorile impuse femeilor din generația ei: supunerea, discreția, puterea de muncă și, peste toate, virginitatea.
Deși în prima parte a căsniciei, soțul a încercat să prezinte interes și grijă față de Ilinca, în scurt timp, a cedat în fața dependenței de alcool. Odată cu băutul tot mai agresiv al soțului au apărut și bătăile
De-a lungul vieții, au mai urmat patru copii și, între ei, mai multe avorturi făcute fără știrea soțului, și, evident, ilegal. Ilinca a insistat să le ofere copiilor ei o educație bună.
