Tradiții românești de iarnă

În Ajun, în zilele Nașterii Domnului sau chiar de la Crăciun până la Bobotează, copiii până în 7 – 8 ani merg cu steaua. Steaua nu se face oricum! Pe o sită veche se prind 5, 6, 8 sau 12 coarne triunghiulare, care se leagă între ele prin sfori.

Se acoperă totul cu hârtie colorată, tăiată mărunt, cu bucățele de oglindă, iar în centru se lipește o icoană de hârtie. În interior se agață un clopoțel și stelarul o va mișca în ritmul cântecului. Cântecele de stea au fost compuse de către preoţi sau învățători şi se referă la Naşterea Domnului, uciderea pruncilor de către Irod, steaua care i-a condus pe magi, darurile crailor etc.

Când un obicei este viu, are forme diferite de la un sat la altul. În Valea Jiului, copiii merg cu trei stele: una mai mare, ţinută de cel mai mare, una mijlocie, aflată în grija unui băiat mai mititel, iar cel mai mic ţine și el o stea micuţă. Sunt însoţiţi de părinţi sau băieţi mai mari, îmbrăcaţi în păstori.

Și ei au cojoc, căciulă de oaie pe cap („căiţă”), clopote la brâu și bâtă de corn, ca ciobanii. În Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, steaua are un mâner mobil şi, în timpul cântecului, copiii o învârtesc. Acolo, steaua însoțește Irozii.

Text: Ana Pascu, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român