Sărbători de altădată-Maialul – sărbătoarea primăverii!
Timpul dedicat sărbătorii (laice sau religioase) se distinge și se separă semnificativ ca și simbolistică de restul timpului uman și social printr-o delicată și profundă intrare a existenței umane într-o atmosferă sensibilă, metafizică și atemporală.
Este o vreme de scurtă durată în care parcă toate se opresc în loc, iar noi în virtutea unei înțelegeri nescrise cu lumea spirituală, intrăm într-un spațiu eminamente al minții și sufletului, rupt de permanența unui cotidian anost și repetitiv.
Un astfel de timp, dedicat celebrării primăverii, este marcat în frumoasa Transilvanie de către sărbătoarea Maialului, introdusă de sași și preluată apoi (a doua jumătate a sec.XIX) de către români și maghiari, grație fenomenului de aculturație atât de prezent în acest spațiu multietnic și multiconfesional. Maialul se organiza pentru a celebra, în special de către elevi, victoria primăverii, iar, la Bistrița și Năsăud, era ținută cu mare fast de către toți elevii.
Iată cum își amintea un om al Bistriței – omul politic și avocatul Victor Moldovan – această sărbătoare (înainte de 1918, elev la Liceul Evanghelico-Luteran din Bistrița): ,,Și serbarea școlară de 1 Mai ,,Maialul ” era un prilej de manifestare săsească-germană. Fiecare clasă își avea stegulețe în culori diferite, primii din clase aveau rang de ofițeri cu săbiuțe. Dis-de-dimineață toboșarii anunțau deșteptarea, alaiul, școlile de băieți, apoi școlile de fete, purtând cununi, parcurgeau străzile principale în sunet de fantare și tobe.” Procesiunea continua cu oprire în fața Bisericii Evanghelice unde se intonau imnuri săsești, iar apoi: ,,După-masă urma petrecerea în pădurea Schieferburg, mai târziu Schullerwald, unde studenții se adunau la o masă în desișul pădurii cu butoiul cu bere, dar noi studenții români ne aveam si Coetus-ul (alaiul) nostru aparte cu tricolorul nostru, unde cultivam literatura și cultura națională”.
La Năsăud, același memorialist își amintea faptul că: ,,Maialul nu avea aceiași amploare ca și la Bistrița. Se forma de aici un alai cu taraful lui Goghi, care intona marșul lui Mihai Viteazul; dar restul se petrecea în grădina liceului (liceul Grăniceresc), unde dansau și călușarii”.
Despre atmosfera specifică unui timp de sărbătoare la Năsăud, scrie în memoriile sale a și Virgil Șotropa, om de seamă al vieții culturale din perioadei respective: ,,Veneau menajerii cu tot soiul de animale, până și elefanți, lei, tigri, diferite bazaruri, vrajitori, magnetizeri, prestidigitatori și alții cu figuri de ceară și gips.
Unde este muzicantul cu flașneta și canarul, care scotea bilețele de noroc dintr-o cutie, apoi italianul cu cimpoiul, tobă și talgerele, pe care le purta cu piciorul pe la spate?”. Referitor la Maialul năsăudean , V. Șotropa iși amintește :,, Maialele studenților se țineau în Dumbravă, unde cu o ocazie căpitanul suprem Bohățiel a răsturnat toate cotărcile cu covrigi spre desfătarea elevilor.”
Maialul era sărbătorit cu mare fast și la sate mai ales în perioada interbelică. Gazeta bistrițeană ,,Săptămâna” menționa într-un articol ,,10 Maiu într-o comună rurală” că ,,Maialul elevilor” s-a ținut în același timp cu Ziua Națională-Ziua Regalității pe data de 10 mai: ,,În comuna Galații-Bistriții s-au adunat elevi și învățatori de la școlile din Serețel, Herina,Tonciu, Dipșa și Albeștii-Bistriței”.
Năsăudul păstrează și astăzi tradiția frumoasă a maialului, procesiunile elevilor încântând și astăzi pe după mai mult de un secol și jumătate locuitorii acestui mirific spațiu transilvănean.
Bibliografie selectivă:
Victor Moldovan -,,Memorii” Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud
Ina Maria Șuteu -,,Pagini de amintiri în ,,Arhiva Someșana, nr. III, an, 2004, pag.495-505,
Gazeta ,,Săptămâna”, an 1928, Nr. 8.
Muzeograf, Virgil Mureșan
sursa FOTO/text: Facebook Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud
