De ținut minte: sâmbătă 31 iulie, ora 15, vernisaj la Tășuleasa Social!

Nu o să ne ajungă toată viața să povestim toate lucrurile care ni se întâmplă pe Via Transilvanica. Dar câtă vreme mai suntem prin preajmă și cineva ne ascultă, vom pune în cuvintele cele mai frumoase pe care le știm, tot ce are legătură cu #drumulcareuneste (chair și cuvinte în propoziții).

Ne-am întors acasă după peste două luni de umblat, vopsit, dus pietre, instalat pietre de-a lungul a 256 de km prin provocatoarea, dar incredibil de frumoasa, Terra Banatica. A fost spectaculos în Caraș-Severin, am încheiat cu bine aventura drumului bănățean, dar nu vă ascundem că ne-a fost foarte dor de casă. Campusul Tășuleasa Social, unde mulți dintre drumeții pe Via Transilvanica poposesc pentru o noapte, este casa noastră și este de altfel și fabrica Via Transilvanica. Cât timp noi am fost plecați departe, această casă a noastră a continuat să fie și fabrică, nu a stat degeaba și despre asta vrem să vă povestim.

Despre andezit am auzit prima oară de la artistul Maxim Dumitras. De altfel, toată Via Transilvanica se întinde între două pietre de hotar care se numesc “verigi” și sunt cadoul lui pentru acest proiect care trebuie să (ne) unească. Între aceste două verigi se petrece un întreg lanț de kilometri, de aventuri, de povești și oameni.
Andezitul poate părea cea mai banală stâncă, deși faptul că se găsește, de exemplu, la München, în stadionul construit acolo (pentru care sute de oameni din Valea Someșului au cioplit cu mâna piatră, care apoi a fost transportată la mare depărtare), este parte din Podul Anghel Saligny de la Cernavodă, sau că este prezent în piețe din Ungaria și Austria, nu poate fi o simplă coincidență. Asta am înțeles. Sculptorul Maxim Dumitraș i-a mai dat o componentă și mai frumoasă, aceea de a putea fi modelat și transformat în opere de artă care să răzbată prin timp și distanță și să formeze un lanț de-a lungul a 1.400 de km – după știința noastră, cea mai lungă expoziție de sculptură din țară. Probabil din același motiv, al rezistenței, din andezit sunt și Stonehenge-ul și unul din cele mai importante monumentele dacice, sacre, din incinta Sarmisegetuza Regia, “Soarele de Andezit” (sau “Discul Solar”).

După ce majoritatea pietrelor de hotar au plecat de la noi să străjuiască drumul, să ne mai treacă dorul, artiștii Maxim Dumitraș, Ioan Pop-Veretea și Florin Strejac, au pregătit într-o lună, printr-un simpozion de sculptură în lipsa noastră, trei lucrări în andezit. Nu sunt borne, sunt niște pietre monumentale, care nu ne vor părăsi.

Printr-o zi a porților deschise care va avea loc sâmbătă, 31 iulie, începând cu ora 15, veți putea participa la vernisajul care va avea loc la noi în campus. Vă rugăm să ne credeți pe cuvânt, ce a ieșit, ne-a lăsat cu gura căscată.

Acum știm că atunci când nu vom mai avea puterea să povestim despre proiectul nostru, vom putea să-i lăsăm pe cei care ajung pe aici să își poată imagina despre ce e Via Transilvanica, conform sursei Tășuleasa Social ( Facebook)