Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Semnificație, tradiție și obiceiuri

Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Semnificație, tradiție și obiceiuri

Ziua de joi din Săptămâna Mare este cunoscută drept Joia Mare. În această zi, se prăznuiește spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistia), rugăciunea din gradina Ghetsimani și prinderea Domnului de către farisei.

Slujba Celor 12 Evanghelii

În Joia Mare, dimineața, oamenii merg la biserică să se spovedească și să se împărtășească. Seara, are loc slujba celor 12 Evanghelii, iar lumea merge la biserică îmbrăcată în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru, conform site-ului www.crestinortodox.ro. Tot acum se duce la biserică pâine, care va fi sfințită de preot, stropită cu vin și împărțită enoriașilor în noaptea de Înviere. Se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca. Î

n majoritatea gospodăriilor românești, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale și înroșirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paști. Se spune că ouăle înroșite în această zi nu se strică niciodată.Joia Mare este ultima zi din Postul Mare în care se fac slujbe pentru sufletul morților.

Se crede că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la vechile lor locuințe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.

Oamenii aprind focuri în curți, pe dealuri sau în cimitire, pentru ca aceștia să aibă lumină și căldură. Aprinderea acestora reiterează focul pe care l-au aprins slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, pentru a se încălzi, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, atunci când s-a lepădat de Hristos.

Tradiții și obiceiuri

Joimăriţa, JoimăricaÎn Miercurea Paștelui începe să se manifeste o divinitate feminină de sorginte populară care controlează torsul, denumită Joimăriţă sau Joimărică. Despre ea se spune că este soră cu Muma Pădurii și că umblă în noaptea de miercuri spre joi să pedepsească fetele care nu au terminat de tors lâna.

Joimărița pedepsește fetele leneşe sau nevestele tinere care nu au terminat muncile casnice din timpul iernii, torsul fuiorului şi ţesutul pânzei: „Pute-a câlţi,/ Pute-a feştilă,/ Pute-a lene de copilă,/ Pute-a pânză neţesută,/ Şi-a nevastă nebătută”. Pedeapsa este arderea unghiilor şi tăierea degetelor. Femeile care nu au terminat munca, pun la fereastră un crâmpei de pânză ţesută în anul precedent şi dau foc câlţilor şi feştilei pentru a se feri de furia Joimăriţei.

Pentru a se proteja de Joimăriţă, se ung uşile cu usturoi şi se aprind paie sau cârpe prin case şi gunoi în curte.Colindatul cu Câlţii-Mâlţii, specific zonei Doljului, este o formă de colindat cu funcţie de satirizare a femeilor care nu au terminat de tors. Acest obicei avertizează asupra pedepselor severe ale Joimăriţei.

În seara de miercuri spre joi, după apus, grupuri de copii colindă câte doi din casă în casă, sunând din clopoţei. Textul performat este unul simplu, enunţând pe un ton satiric necesitatea finalizării torsului câlţilor precum şi răsplata aşteptată de către cei care colindă: „Câlţii-Mâţii,/ Toarce câlţii!/ Ori i-ai tors,/ Ori i-ai ros. (…) Să te-nduri şi să ne dai/ Cele ouă-ncondeiete (…)”. Copiii primesc ouă care vor fi înroşite în ziua de vineri.

Aprinderea focurilor

În această noapte se aprind focuri rituale, având un pronunţat caracter funerar. Deoarece se crede ca în această zi sufletele morţilor se întorc în gospodărie în curţi se aprind focuri pentru ca aceştia să aibă lumină şi căldură. În acelaşi scop, foc se face şi în curtea bisericii.

Lemnele pentru acest foc se adună miercuri dimineaţa şi sunt de regulă din tufe de alun uscat. Lemnele nu se taie, sunt rupte cu mâna, şi sunt adunate de copii sau de femeile în vârstă.

Vopsirea sau încondeierea Ouălor

Se spune că în Joia Mare se vopsesc ouăle roșii, pentru că asupra coșului cu ouă adus de Maica Domnului a curs sângele lui Isus. În funcție de zonă, ouăle se mai pot vopsi și în Sâmbăta Mare, dar niciodată în Vinerea Mare.

Credinţe şi superstiţii

Joi în Săptămâna Patimilor nu se spală rufe deoarece se crede că la morţi, în loc să se ducă pomana, se duce apa murdară de la spălat.Se perie cânepa şi se începe torsul ei, ca să fie spor peste an.Dacă în Joia Mare se pune cloşcă, ea va scoate numai cocoşi.Se dă de pomană uliului ca să nu mănânce puii vara.Cine doarme în această zi va fi leneş întreg anul.Se ţine pentru a fi ferit de secetă sau de piatră.Joia mare se ţine pentru primejdii şi pomenirea morţilor.

Cine nu o serbează visează rău şi îi ies în cale strigoi.Se dă foc la gunoiae ca să nu rămână şerpii în curte.Cine posteşte din ziua de Joi Mare până în ziua de Paşti şi nu mănâncă nimic, acela va şti cu trei zile înainte că va muri.

În această zi se plantează pomi, crezând că se vor prinde mai uşor decât în alte zile.Buba rea (cărbune, erizipel) se vindecă cu prune păstrate din ziua de Joi Mare.

Ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată iar dacă sunt îngropate la hotar, peste acel loc nu va bate piatra.Fetele care vor să fie scoase la joc fură mătrăgună din curtea unui vecin şi o îngroapă pe pragul bisericii ca să treacă preotul peste ea.

În Joia Mare se face câte o cunună de flori pentru fiecare membru al familiei şi se aruncă pe acoperiş. Cel a cărui cunună se usucă prima, va muri în decursul acelui an.Dacă moare cineva în sat în Joia Paştilor, ouăle roşii nu vor ieşi frumoase.

Surse:Radio România CulturalAntoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Editura Paideia, București, 2001;Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Editura Humanitas, 1998;Artur Gorovei, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, Bucureşti, 1995;Ovidiu Bîrlea, Mică Enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.

Articole ce te-ar putea interesa

engage

Get the coolest tips and tricks today

This ebook will change everything you ever thought about relationships and attachment. Find the secret to connecting better and faster