INTERVIU-Confesiunile unui ministru otrăvit : Doina Pană rupe tăcerea despre mafia lemnului, intoxicația cu mercur și culisele puterii
După o tăcere impusă inițial de rigorile unei anchete penale și prelungită de o îndelungată suferință fizică, fostul ministru al Apelor și Pădurilor, Doina Pană, rupe tăcerea prin intermediul volumului său autobiografic. Cartea, publicată inițial pe platformele internaționale din cauza reticenței marilor distribuitori autohtoni, constituie o radiografie necenzurată a relației dintre crima organizată, decizia politică și vulnerabilitatea instituțiilor din România. Interviul a fost realizat de Alin Cordoș pe Radio Balada
Reporter: Doamna ministru Doina Pană, ce reprezintă această carte pentru dumneavoastră?
Doina Pană: La modul general, aș dori mai întâi să transmit un salut cald tuturor celor care ne ascultă și ne citesc. Văd acest volum ca pe o veritabilă bornă de adevăr. Adevărul trebuie rostit deschis, așezat în lumină și transmis mai departe. Din păcate, la nivelul multor instituții ale statului funcționează o lege a tăcerii, mergându-se pe ideea că lumea tace și trece peste toate. Eu consider că nu trebuie să tăcem; adevărul îi place și lui Dumnezeu.
Din perspectivă personală, cartea este o eliberare sufletească, o descătușare. Am ținut închis în mine, timp de opt ani, tot ceea ce am așternut pe aceste pagini. În primii patru ani, din rațiuni procedurale legate de anchetă, nu am avut voie să fac declarații. Ulterior, am fost copleșită nu doar de problemele grave de sănătate prin care treceam, ci și de nedreptatea uriașă comisă în momentul în care dosarul a fost clasat – pe o motivație vădit falsă.
Nu mai puteam trăi cu mine însămi fără să spun lucrurilor pe nume. Așa s-a născut această carte. Am scris-o treptat, de-a lungul anilor. Nu am suferit de o singură afecțiune; treceam prin episoade extrem de grele, mă recuperam parțial, urma o perioadă de respiro, după care apărea o nouă problemă cel puțin la fel de severă. Simțeam că organismul meu poate ceda oricând, conștientă fiind de depunerile masive de mercur de pe organele interne. Scrisul a devenit terapia mea. În iarna aceasta, mulțumindu-i lui Dumnezeu că sunt în viață și bine, am recitit notițele, am integrat contextul politic și a rezultat acest volum.
Reporter: Ați întâmpinat dificultăți în publicarea volumului?
Doina Pană: Am trăit o mare dezamăgire la finalizarea manuscrisului. Am constatat că situația este chiar mai gravă decât în perioada în care eram în funcție. Deși puteam tipări cartea la edituri pentru tiraje de autor, în clipa în care m-am adresat marilor rețele editoriale comerciale, am fost refuzată pe motiv că riscă presiuni sau blocarea platformelor de vânzare. Am înțeles că pentru ei este o afacere, dar m-a revoltat nivelul de intimidare la care s-a ajuns.
Soluția a venit prin publicarea internațională pe Amazon. Fiind o platformă globală cu o vizibilitate uriașă, subiectul a fost preluat de televiziunile naționale la ore de maximă audiență. Odată expus public, editurile tradiționale nu au mai avut rețineri, înțelegând că lucrarea este deja accesibilă publicului larg. Astfel am semnat contractul de editare, iar volumul este disponibil acum în format tipărit clasic.
Reporter: În carte apar figuri proeminente din politica locală și națională – de la Radu Moldovan la Liviu Dragnea. Menționați un episod tensionat cu Liviu Dragnea, care vă întreba cinic ce beneficii electorale aduc măsurile împotriva tăierilor ilegale…
Doina Pană: Lucrurile trebuie nuanțate. Nu îi iau apărarea, dar am căutat să fiu absolut obiectivă și să mă bazez strict pe fapte. I-am recunoscut și deciziile patriotice, cum au fost prevederile legate de gazele din Marea Neagră sau impozitarea multinaționalelor. Însă acel dialog a existat.
La acea vreme, Victor Ponta – în calitate de prim-ministru – mă susținuse necondiționat în toate măsurile radicale împotriva furtului de masă lemnoasă. Probabil exista o rivalitate internă, dar și o viziune pragmatică, aproape cinică, asupra politicii: convingerea că în politică, la fel ca în fotbal, dacă nu marchezi puncte electorale, munca nu valorează nimic. Eu am fost profund indignată de acea abordare și i-am oferit o replică pe măsură, detaliată în carte.
Reporter: Ați dus o luptă pe multiple fronturi: cu mafia pădurilor, în interiorul partidului și cu instituțiile statului.
Doina Pană: Exact. Bătălia s-a purtat pe trei paliere majore:
- Lupta împotriva jafului forestier, prin măsuri structurale și digitalizate care au deranjat interese uriașe.
- Lupta politică internă și lipsa de solidaritate a colegilor.
- Lupta pentru aflarea adevărului, în care instituțiile statului au eșuat lamentabil în a mă proteja și au refuzat să facă lumină în dosarul intoxicației mele cu mercur.
Reporter: Clasarea dosarului a invocat teoria unei „alimentații moderne”. Cum răspundeți acestor concluzii medico-legale?
Doina Pană: Este o explicație complet nefondată și absurdă din punct de vedere științific. Eu nu mâncam niciodată singură la restaurante. Mâncarea mea provenea de la cantina Parlamentului (în regim de împinge-tava, unde mâncau sute de persoane), de la protocolul Guvernului (unde mesele erau comune) sau din comenzi de catering la minister, unde porțiile erau împărțite aleatoriu de către șofer întregului cabinet. Nimeni altcineva nu a prezentat simptome de intoxicație.
Mai mult, Institutul Național de Medicină Legală (INML) a procedat contrar normelor. În cazul unei persoane în viață, legiștii trebuie să centralizeze rapoartele specialiștilor clinicieni (cardiologi, toxicologi, neurologi), nu să emită opinii nespecializate peste diagnosticele celor mai mari autorități medicale din țară – cum a fost profesorul universitar de la Secția de Toxicologie a Spitalului de Urgență Floreasca.
Au combinat eronat valorile din sânge cu cele din urină pentru a crea confuzie, deși primele expertize confirmaseră intoxicația cronică severă cu mercur. Chiar și expertiza independentă realizată de un reputat legist internațional a confirmat diagnosticul inițial. Singura modalitate prin care procurorii puteau închide și clasa dosarul fără a identifica autorii a fost negarea existenței faptei în sine.
Reporter: Concluzia dumneavoastră sugerează că otrava a fost administrată cu ajutorul cuiva din anturajul apropiat?
Doina Pană: A fost un act deliberat, iar accesul la proximitatea mea zilnică nu putea fi obținut decât prin intermediul unor persoane de încredere din cercul restrâns. Acesta rămâne cel mai dureros aspect. Am părăsit scena politică în 2020 definitiv, ca de pe un câmp de luptă: cu sănătatea grav afectată și cu o profundă decepție sufletească cauzată de trădare și de absența totală a empatiei din partea colegilor de partid.
