(FOTO) Școala de odinioară în Bistrița-Năsăud. Socoteli, socotitori și alte rânduieli, scuturate de praful vieții

Propunem copiilor de azi și în special celor ,,de ieri”, o plimbare printre doruri, alb-negru și fioruri, cu ajutorul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud și cu răbdarea doamnei director Cornelia Vlașin.

O colecție impresionantă și emoționantă de obiecte, înscrisuri și alte rânduieli, însă nu dintr-o clasă obișnuită, ci ca…altădată.

Iustrăm în cele ce urmează, cu date precise, obiecte, documente, schițe și fotografii, cum era la şcoală, la mijlocul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea.

Mirosul de praf împregnat în coperta celui mai vechi abecedar, ultimul strop de cerneală uscată pe penița stiloului, lacrimile picurate pe paginile oracolelor, socoteli, socotitori…o lume care scutură de nostalgie orice suflet.

Debutăm cu cel mai vechi document original, datat din 1682 și anume, jurământul depus de către elevii și corpul profesoral din cadrul Gimnaziului evanghelic din Bistrița, la fiecare început de an școlar. Acesta este scris în latină și arăta că tot procesul de învățare se va desfășura în condiții normale. Nu lipseau îndatoririle și pedepsele pe care le primeau elevii atunci când se impunea.

De asemenea, avem și un tabel cu învățătorii de la școlile triviale din 1816. Cinci astfel de școli au fost înființate în zona regimentului de graniță. Acestea erau superioare celor comunale, iar cei mai buni elevi erau inscrisi mai apoi, la institutul militar.

La Năsăud a fost înființat un astfel de institut, care pregătea ofițerii și subofițerii regimentului.

În continuare prezentăm cel mai vechi catalog (1853) al Gimnaziului evanghelic, actualul Colegiu Național ,,Liviu Rebreanu”, care s-a păstrat scris în gotică (germana veche), alături de schițe ale gimanziului din Bistrița și cel de la Năsăud (1888 – 1889).
Așa cum bine știm, până la începutul secolului XX, se dădeau doar calificative, nu erau note.

Primul registru al examenului de maturitate, actualul Bacalaureat, datează din 1870 și a fost susținut la Colegiul de la Năsăud, înființat în anul 1863.

Cel mai vechi ierbar este cel al gimnaziului din Năsăud, iar elev era George Coșbuc, una dintre plante fiind adunate chiar de el. Acestea erau mult mai elaborat întocmite, față de cele din ziua de azi.

Peste 250 de manuale sunt încă bine păstrate. Ne-a atras atenția ,,Manualul de igienă” din 1896, elaborat de Iuliu Maniu în Năsăud, care prezintă corpul uman, împreună cu diverse sfaturi și noțiuni fundamentale pentru o viață sănătoasă. Numim câteva: valoarea sănătății, a locuințeii, aerisirea, somnul, sistemul nervos, cel respirator.

Cel mai vechi manual (1856), editat la Viena, cu litere chirilice.

Am descoperit și cartea dedicată învățământului românesc editată la Năsăud: ,,Icoana unei școli dintr-un colt de țară romînesc”.

Alte vremuri erau atunci…mai molcome, mai răbdătoare. Nimeni nu ne spune vreodată cât și cum zboară timpul, că anii se comprimă în imagini, iar emoțiile și zilele se rostogolesc cumva pe drumul ăsta, astfel încât le pierdem șiroirea.

Tot ce știm este că emoțiile primei zi de școală se repetă. Primul clopoțel cheamă elevi fie din blocul de vis a vis, fie de la kilometrii distanță, cu pași zglobii și ghiozdane încărcate de întrebări și exclamări.

Sfaturile părintești ne anunță că viața e plină de neprevăzut și că abia își așteaptă curioșii să se-arunce cu entuziasm.

Ar trebui să învățăm că nimic nu contează mai mult în viață decât bucuria.
Nu notele, nu premiile și nici diplomele. Toate trec.

Cel mai importat este să creștem copii fericiți, optimiști și încrezători în ei. Competiția de calitate și eficientă pe termen lung nu e fuga după coronița premiantului clasei, la insistențele părinților, ci cea care se împletește natural în fiecare dintre noi și ne permite să ne autodepășim constant.

Mult succes tuturor în noul an școlar! Să absorbiți cunoștiințe folositoare, amintiri de neuitat și cele mai sincere și zgomotoase râsete!

Sursă foto: Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud