CRONICA PLASTICĂ: Româniile noastre: Între șablonul memoriei și fragilitatea identității

de Alin Cordoș

Pe simezele Galeriei de pictură ROD a Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Ziua Culturii Naționale a fost marcată printr-un eveniment expozițional care refuză festivismul facil în favoarea unei reflecții profunde și necesare.

Expoziția „Româniile noastre” nu este doar o etalare de lucrări, ci o disecție vizuală a unui simbol pe cât de familiar, pe atât de complex: harta țării.Harta ca interfață ideologicăProiectul reunește șase voci distincte ale artei contemporane — Eugen Alupopanu, Olimpiu Bandalac, Adrian Crîșmaru, Maxim Dumitraș, Cosmin Paulescu (Cozo) și Ghenadie Popescu — care transformă conturul geografic dintr-o simplă convenție cartografică într-un dispozitiv critic.

Conceptul expoziției gravitează în jurul ideii de șablon. Vizitatorul este invitat să depășească exercițiul mimetic învățat în școală, unde desenam „peștele” sau „buchetul de flori” cu o siguranță aproape mecanică. Aici, la Galeria ROD, harta devine o entitate vie, o „formă recurentă și tensionată” care sparge limitele neutralității.O polifonie de medii și perspectiveDiversitatea mediilor de exprimare — de la pictură și grafică la obiect, instalație și video — permite o explorare pe mai multe paliere:Perspectiva critică și ironică: Unde harta încetează să fie un teritoriu și devine un comentariu politic sau social.

Perspectiva poetică și performativă: Harta ca urmă, ca gest sau ca rană deschisă. Memoria personală: Trecerea de la „România mea” la un spațiu comun, negociat prin prietenie și dialog artistic.„Conținutul vizual strâns în granițele conturului sparge forma și dinții metalici ies din materialul textil pufos.”Această imagine, extrasă din conceptul curatorial, sintetizează perfect spiritul expoziției: o confruntare între confortul familiar al simbolului național și realitățile tăioase, uneori inconfortabile, ale identității contemporane.

Concluzie: O hartă în continuă schimbare„Româniile noastre” este o dovadă că arta poate recupera simbolurile colective din zona derizoriului, redându-le greutatea și sensul. Este o expoziție despre „noi”, cei care purtăm acest șablon în minte, dar care alegem, prin gestul artiștilor de pe simezele Galeriei ROD, să îl chestionăm, să îl reinterpretăm și, în cele din urmă, să îl locuim conștient.