Concert aniversar în amintirea lui Tudor Jarda, la Sinagoga Bistrița – 17 februarie

Vă invităm la Concertul Aniversar „Tudor Jarda” din 17 februarie 2022, la ora 17, la Sinagoga Bistrița. Mulțumim prof. Răzvan Vasile pentru realizarea minunatului afiș și a programului de sală. Mulțumim prof. Ovidiu Patrașciuc pentru organizarea concertului. Mulțumim participanților și profesorilor coordonatori pentru că încă o dată, se dedică profesionalismului, au transmis cei de la Liceul de muzică „Tudor Jarda”.

Cine a fost Tudor Jarda?

Printre compozitorii români care s-au impus cu strălucire în viaţa muzicală românescă din ultimele decenii se numără şi de curând dispărutul dintre cei vii, TUDOR JARDA – profesor, dirijor, etnomuzicolog, compozitor, care a intuit forţa artistică ce sălăşuieşte în creaţia populară.

Folclorul este prezent în creaţia sa prin ceea ce numim etos, prin acel specific românesc, mai mult sau mai puţin conştientizat, din paginile simfoniilor şi a celorlalte creaţii vocal-simfonice şi de operă.

Înclinaţia înspre valorificarea tradiţiilor autohtone şi aspiraţia de promovare a fondului arhaic al culturii româneşti au constituit coordonate şi în activitatea de dascăl, desfăşurată la Cluj, Târgu Mureş sau Oradea.

Strădaniile eminentului profesor de a forma zeci de generaţii, miile de ore de repetiţii cu formaţiile pe care le-a dirijat, nenumăratele concerte şi spectacole pe care le-a susţinut, multitudinea de premii, diplome şi distincţii obţinute în concursurile şi festivalurile la care a participat, la care se adaugă o creaţie bogată şi diversă, au dovedit puternica şi complexa personalitate a celui care a fost dascălul Tudor Jarda.

Născut la Cluj, la 11 februarie 1922, într-o familie care îşi are obârşia în ţinuturile Năsăudului şi ale Bistriţei (tatăl era avocat, iar bunicul din partea mamei, protopop în Bistriţa), Tudor Jarda a urmat studiile la Şcoala Normală de Băieţi, iar mai apoi la Liceul George Bariţiu din acest oraş. În paralel a urmat o Şcoală de Aplicaţie în practica pedagogică, urmând ore de pian cu profesoara Emilia Cuteanu şi de vioară cu Ionel Şerban.

Refugiat în 1940 împreună cu familia la Timişoara, Tudor Jarda urmează studii la Politehnică, înscriindu-se în paralel, din anul II, la Conservatorul din Cluj (refugiat atunci în Timişoara), pentru studiul trompetei. Dintre profesorii săi amintim pe Traian Vulpescu (teorie-solfegiu), Augustin Bena şi Lucian Surlaşiu (dirijat cor), Anton Ronai (dirijat orchestră), Dumitru Cărbunescu (trompetă), George Simonis (istoria muzicii).

Reîntors la Cluj în 1945, îşi continuă studiile la Conservator în compo- ziţie, avându-l ca maestru pe Mihail Andreescu-Skeletty.

După război, Tudor Jarda a activat ca instrumentist (timpanist) în orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948), în paralel urmând şi cursurile facultăţii de filozofie.

„Mă interesau cursurile lui Lucian Blaga şi ale lui Liviu Rusu – estetică, istoria filosofiei cu D. D. Roşca, urmăream domeniile care aveau tangenţe cu arta precum psihologia educaţiei, ce o făceam cu prof. Nicolae Mărgineanu. El spunea că un profesor trebuie să-şi iubească elevii, să nu fie nervos în clasă, căci în acest fel lecţia este eşuată. Ca profesor trebuie să fi bine dispus. Mi-au rămas în minte vorbele lui şi, ca dascăl, m-am gândit deseori la ceea ce am învăţat de la el. L-am cunoscut pe Lucian Blaga şi m-au fascinat cei doi ani de cursuri în care l-am avut ca profesor. Pietre pentru templul meu, Filosofia stilului, Gândirea magică, sunt lucrări ce mi-au marcat toată viaţa. Am citit atunci tot ceea ce Blaga scrisese.”¹

În anul 1949, Tudor Jarda este numit profesor de armonie la Conservatorul din Cluj, iar între anii 1954-1957 activează ca secretar al Filialei Cluj a Uniunii Compozitorilor, între 1961-1972 îndeplinind funcţiile de şef de catedră şi prodecan al Institutului Pedagogic din Târgu-Mureş.

A fost directorul Operei Române între anii 1975-1981, urmărind în toţi aceşti ani a promova muzica autohtonă:

Nemărginita dragoste pentru folclor a Maestrului Tudor Jarda s-a concretizat în colaborări cu diverse formaţii de amatori (corul din comuna Leşu-Năsăud, ansamblul de fluieraşi din Hoarda-Mureş), corul Viva de Musica şi ansamblul folcloric Someşul-Napoca, ansambluri cu care a participat la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale, unde a obţinut numeroase premii (Dijon, Barcelona, Gorizia, Midllesbrough – Clevland).

„Deşi m-am născut la oraş, am fost foarte ataşat de folclor. De timpuriu am conştientizat valoarea acestuia şi în urma unor căutări de-o viaţă, mi-am cristalizat un limbaj muzical cu adânci rădăcini în cântecul popular. Dragostea pentru folclor cred că mi-a fost insuflată de familie, dar şi de către profesorul meu de vioară Ionel Şerban, care realiza prelucrări folclorice.

M-a preocupat în mod deosebit folclorul din Năsăud, Maramureş şi Bihor, dar nu am neglijat nici celelalte zone: Banat, Hunedoara şi altele.”²

În creaţia muzicală, Tudor Jarda s-a impus de tânăr în genul de muzică pentru cor, prin care a devenit repede cunoscut şi apreciat. Titluri precum Horea, Nuntă ţărănească, 9 coruri pe versuri de Lucian Blaga, 10 colinde, Suita năsăudeană, 4 suite bihorene şi multe prelucrări de folclor au fost interpretate de către numeroase ansambluri.

În anii maturităţii s-a orientat către muzica de operă, în genul căreia a scris lucrările: Neamul Şoimăreştilor, Pădurea Vulturilor, Luceafărul de ziuă (balet cu cor după o baladă maramureşeană), Inger şi demon (după poezia lui M. Eminescu), alegoria lirică Dreptul la viaţă, Irinca (balet cu cor în trei acte), Cu ţurca (tablou coralcoregrafic).

În domeniul vocal-simfonic a scris Ioan al Saftei, Liturghia valahă, Din scripturi.

Creaţia sa cuprinde şi patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut şi orchestră, un concert pentru vioară şi orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani, iar în ramura muzicii de cameră ne-a oferit aproape 50 de lieduri pe versuri de Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Dominic Stanca, Ştefan Octavian Iosif.

Toate aceste plăsmuiri minunate sunt animate de o filozofie adâncă, organic legate de viaţa şi de activitatea multilateralului muzician, Tudor Jarda, un artist cu inima deschisă către bunătate şi frumuseţe.

Calm şi jovial, dispus întotdeauna să înfiripe o discuţie cu duh pe o temă de interes cultural, Tudor Jarda era pentru noi imaginea omului dăruit, cu o veşnică vitalitate şi generozitate. Ne vom aminti cu gratitudine de luminoasa sa prezenţă, de preţioasa sa disponibilitate afectivă şi emoţională, şi nu în ultimul rând de harul muzical cu care a fost înzestrat.

La 13 august 2007 Tudor Jarda a trecut în nefiinţă, rămânând în coştiinţa noatră ca unul dintre acei oameni care au făcut legătura dintre generaţia de vârf a culturii româneşti moderne şi generaţia contemporană.