Drumul de la Tratatul de psihiatrie la realismul magic-telcean din Transbordarea lui Gelu Vlașin

de Alin Cordoș

Clubul Coșbook al Bibliotecii Județene a fost luni seară gazda unui eveniment pur literar organizat de scriitorul Gelu Vlașin, Editura pentru Artă și Literatură : lansarea romanului potmodern eclectic – TRANSBORDARE, după cum bine l-a ”botezat” Gelu Vlașin, poet la origini și nu un poet oarecare.

Nu e nici prima și nici ultima lansare a cărții, Gelu Vlașin fiind alergătorul de lux a unui adevărat maraton al prezentării acestui roman postmodern eclectic în locuri, orașe, licee, unde, după cum spune Gelu merge fiindcă e invitat.

Așa cum ne-a obșinuit ”președintele Republicii Literare Telciu”, evenimentul a fost unul mai altfel, chiar dacă nu a forțat limitele lansărilor de carte șablonate. Și, totuși, Gelu Vlașin a învățat foarte multe lucruri în Spania și, unul dintre aceste lucruri este reprezentat de aceste lansări în cascadă în locuri și spații diferite. Evident, aici vorbim și de editura care nu își abandonează autorii, așa cum fac alte edituri, dar asta e o poveste pe care o voi dezvolta într-un alt material.

Acum e vorba despre Transbordare și despre care au vorbit două eleve, Ana Ciobanu și Amalia Levey, cu două perspective extrem de inedite și de punctuale, asta având în vedere și faptul că sunt în clasa a X-a, respectiv a XI-a la Colegiul Național ”Andrei Mureșanu”. Reflecții adînci, dovedind că au citit volumul, că l-au gustat literar, ceea ce denotă reflexe adevărarate de tinere scriitoare. De la ”romanul patriotic” la cel de inițiere în magia unui spațiu care există și totuși nu îl vei putea găsi întodeauna, Transbordarea a primit calificative de foarte bine, asta și pentru că, poetul Gelu Vlașin dovedește că e prozator ( n.red- gândiți-vă că asta o spune un prozator).

Evident cu (E) despre carte au vorbit atât sciitorul Olimpiu Nușfelean dar și părintele Ioan Pintea, scriitor și poet. Cu toate acestea, o altă învățătură primită de la Gelu este cea în care autorul este moderator. Sigur că, înveți toate astea, după ce scrii 22 de cărți și le și publici. Pe mine, mă veți ierta, sunt abia la cartea cu numărul 3, Doamne și toți 3.

Olimpiu Nușfelean a vorbit în stilu-i caracteristic, pregătit, experiența sa în prezentarea de cărți fiind evidentă și fără dubii. De altfel, Nușfelean a ținut să identifice realitatea ce stă în spatele unui titlu- Transbordare- un loc care există cu siguranță și unde, în anii obsedantului deceniu, pe timpul construirii căii ferate Salva-Vișeu se făcea transferul de materiale de construcție, lemne și alte activități de șantier, șantier în care au lucrat foarte mulți telceni.

Considerând romanul unul experimental, Olimpiu Nușfelean, pare că îi mărește miza eclectică, transbordarea nefiind doar un titlu, ea fiind, în opinia mea, prezentă ca un pendul al lui Foucault, dacă vreți așa.

Părintele Pintea, fin, cu ochi și vorbă de cititor profesionist a vorbit prin comparații: Transbordare și Chintelnicul unde a păstorit ani buni că paroh, copacul aflat pe coperta cărții și părul din curtea casei parohiale, unul din lait-motivele jurnalului său ” Proximități și mărturisiri” și despre care autorul acestor rânduri a pregătir o cronică specială dedicată unei cărți speciale.

Așa cum era de așteptat, la final, autorul a acordat mult așteptatele autografe.