Părintele Adrian Cherhaț : În Duminica a 6-a după Rusalii citim din Sfânta Evanghelie după Matei despre vindecarea slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-8)

În Duminica a 6-a după Rusalii citim din Sfânta Evanghelie după Matei despre vindecarea slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-8). O narațiune foarte cunoscută, întrucât se citește la Sfânta Liturghie de două ori pe an (în Postul Mare și vara) în care întâlnim expusă de către Iisus raportarea directă dintre păcat și boală (suferință).
Pe lângă aceasta, ceea ce observăm în derularea evenimentului este evidențierea solidarității și a comuniunii necesare în viețuirea omului pe pământ. Iisus îl vindecă pe paraliticul adus la el „văzând credința lor”, adică a celor patru prieteni care l-au înfățișat înaintea Sa. Mântuitorul Hristos nu deschide și nu are nici un dialog cu cel în cauză, nu îl chestionează și nu apreciază în nici un fel viața lui, ci doar remarcă credința și dragostea apropiaților săi, care îi doreau cu orice preț vindecarea.
Toată lucrarea Sa asupra lumii și a omului, Hristos a rânduit să fie săvârșită prin relaționarea dintre oameni. „Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Dumnezeu nu stabilește relații individuale cu oamenii, susceptibile de egoism și mărire personală, ci Își dorește relații comunitare, cu oameni care se adună și lucrează împreună spre binele lumii și a semenilor. Buna înțelegere între oameni primează înaintea oricărei relaționări cu Dumnezeu: „Dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24).
Acesta este motivul pentru care Hristos a întemeiat Biserica, adică o comunitate de oameni, care ființează împreună și care ajung cu El în comuniune prin conlucrarea și mijlocirea cu semenii lor instituiți sacramental prin hirotonie: episcopii și preoții. Nu există individualisme și relații personale separatiste cu Hristos, așa cum cred unii în latura confesională protestantă, ci comuniune și solidaritate între oameni și relaționarea acestora cu Hristos în cadrul Bisericii, așa cum ne învață Sfânta Scriptură. Nașii la Botez și la Cununie, mijlocirile sfinților prin rugăciune, legătura spirituală cu cei trecuți la Domnul, viețuirea în familie între soț, soție și copii, sunt exemple de comuniune interumană în Biserica creștină a lui Hristos.
Solidaritatea oamenilor în rugăciune, post, milostenie și în orice facere de bine este covârșitoare în vederea îndeplinirii perspectivei duhovnicești a lumii. Iisus l-a vindecat pe slăbănog exclusiv pentru credința și meritele prietenilor săi, care au constituit o comunitate, nu pentru ce a făcut el personal. De aceea, în Biserica întemeiată de Hristos puterea lui Dumnezeu este transmisă și pusă în „vase de lut”, adică în ființa și responsabilitatea oamenilor slujitori, care pot fi preoți sau laici. Pericopa de azi se încheie cu cuvintele edificatoare: „Iar mulțimile văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu Cel care dă oamenilor asemenea putere” (Matei 9, 8).