CRONICA DE ARTĂ: Plasticianul Marcel Stanciu sau convorbirea cu fluidul, cărămida și butaforia

de Alin Cordoș

Simezele expoziției ROD a Centrului Județean pentru Cultură găzduiesc și la această oră, expoziția „Marcel Stanciu – desen/sculptură”. Vernisajul a fost onorat de prezența a numeroși artiști plastici bistrițeni, aici ajungând și pictorul Marcel Lupșe, vicepreședintele UAP, sculptorul Alexandru Gavrilaș, prieten al autorului expoziției, Max Dumitraș,  criticul și istoricul de artă Vasile Duda, managerul CJC, Alexandru Pugna.

Curatoriată de criticul Constantin Țînteanu, expoziția este încă o acțiunea reușită a pictorului Eugen Alupopanu, galeria ROD, sărbătorind în aceste zile 2 ani de existență. Despre expoziție, autor și operă, au vorbit: Alexandru Pugna, gazda întâlnirii, Alexandru Gavrilaș, Vasile Duda și, evident Eugen Aluponanu.

Cine este Marcel Stanciu?- Artist cu o activitate de peste trei decenii în sculptura contemporană românească, Marcel Stanciu cerceteazǎ în această expoziție granițele fluide dintre desen și tridimensional, dintre formă și sens, într-un demers vizual ce îmbină ordonarea strictǎ cu o expresivitate subtilă și tulburătoare. Originar din Dealu Mare, Târgu Lăpuș, Marcel Stanciu este membru titular al Filialei Baia Mare a Uniunii Artiștilor Plastici și profesor de sculptură-modelaj în cadrul Palatului Copiilor din Baia Mare. De-a lungul carierei sale, a avut numeroase expoziții personale și de grup în România și în străinătate, iar lucrările sale se aflǎ în colecții private din Austria, Germania, Franța, Bulgaria și Canada.

Expoziția de sculptură și desen semnată de Marcel Stanciu se remarcă printr-un limbaj plastic polimorf cu o abordare deopotrivă conceptuală și materială. Nu prezintă un mesaj închis, ermetic, ci propune o rețea de semne foarte personale care ȋndeamnă la contemplare.

Versatilitatea artistului se manifestă într-un dialog aprofundat între medii și tehnici: lemnul, piatra și materialele compozite sunt explorate cu un acut simț al texturii și al structurii. Compozițiile pot aminti, pe alocuri, de rigoarea constructivistă a lui El Lissitzky. Dar Marcel Stanciu merge mai departe: introduce subversiv culoare și tensiune, așa cum se vede în lucrări precum Radiografii urbane, unde roșul devine un vector agresiv în construcții geometrice tulburate, ca într-un puzzle conflictual, adunate în aparența ordonată a cadrului de lemn folosit.

Fereastra oarbă oferă un indiciu revelator al direcției sale: o ramă umplutǎ de un zid cărămiziu, precum o fereastră blocată. Lucrarea ridică întrebări despre percepție și rost. Zidul peste zid, închiderea simbolică și fizică, evocă pȃnǎ ȋntr-un punct obiectele butaforice ale lui Ion Bitzan — forme care mimează funcția, golite de sens. Privitorul e lăsat în incertitudine: ce vedem cu adevărat când privim „înăuntru”? Poate doar reflexul propriilor limite de înțelegere — o fereastră închisă dinspre noi, pentru că noi înșine am devenit, la un moment dat, opaci față de ceea ce contează cu adevărat.” Constantin Țînteanu

Expoziția este prezentată de istoricul de artă Vasile Duda, sub coordonarea curatorială a lui Constantin Țînteanu, într-un proiect coordonat de Eugen Alupopanu.