Când regele e gol pe maidanul cu dragoste

de Alin Cordoș

Maidanul cu dragoste e una din cărțile mari ale literaturii române și a fost scrisă de George Mihail Zamfirescu (1898-1939), unul dintre cei mai mari prozatori și dramaturgi ai literaturii romane. E prima parte a  trilogiei ”Bariera”, care mai cuprinde ”Sfânta mare nerușinare” și ”Cântecul destinelor”. E vorba de periferia Capitalei de la începutul secolului trecut, tema fiind preluată, mai apoi,  în ”Groapa” de Eugen Barbu, preluată cu foarte mult talent.

Am recitit, acum ceva din Maidan, mai mult din ”Groapa”, din amândouă. Mai mă uit și în ”Principele” că, acum știu de unde vine ”Theodoros”. Bănuiam…  M-am întristat brusc. Dar, asta e starea mea naturală, poate așa mă va lua dracu’, trist, unul dintre noi va fi trist!  Acum şi aici mă asediază trecutul. Mă uit în spate şi chiar dacă vederea e slabă când citesc, la distanţă văd bine. Doar că nu văd nimic, nimic care să îmi spună că a meritat.

Că a meritat ca toţi aceşti ani să tot fug, să tot fug de mine, de tine, de alţii, pe urmă şi, de obicei vine seara. Când te uiţi la tot felul de poze, nu e deloc bine. Ce poate fi bine în momentul când îţi vezi eşecurile în carieră, în dragoste.

Când te uiţi mai bine, hoops, regele e gol. Mulţi dintre aşa zişii regi pe care i-am cunosut sunt goi, nerecunoscători şi răi, reci precum nişte morţi. Am mai cunoscut un rege gol. Oricum e o singură direcţie, iar asta o ştiu de la Esenin: Toţi suntem vremelnici pentru veci,Rar ning fragii frunzele deşarte… Binecuvântat să fie, deci, Că trăiesc şi că mă duc spre moarte… Da-ți-le Regilor să citească pe Esenin…

Mă îmbrac cu răbdare şi mă uit la poze, tot ca o haină de ploaie mă simt. De multe ori, de prea multe ori asta am fost: o haină impermeabilă pentru ploaie.

Când vine soarele, unii te agaţă în cui, alţii te aruncă într-un colţ, de obicei întunecat.

De oameni e vorba, nu femei, nu bărbăţi, tuturor le place cerul senin, niciunuia ploaia, vremea rea, frigul. Mda, frigul. Revin la Esenin care ştia atât de multe, de aia a şi plecat devreme, ştia că pierde vremea pe aici.

Noah, cu atâţia regi goi în jur, ce naiba să mai spui, oricum ei nu aud, nu văd şi nu îi interesează nimic. Nici măcar dacă haina de ploaie e impermeabilă.

PS: Închei tot cu Esenin- Luna a murit. La geamuri, Zorile-s albastre, line. Ah, tu, noapte crudă, Ce-ai scornit, ce-ai vrut s-arăți? Cu jobenu-n cap pe scaun . Șed și nimeni nu-i cu mine. Singur sunt, bolnav… Și-oglinda, Zace spartă în bucăți.( Omul negru)

PS 2: Duminică, mergeți la vot!