Recviem la stingerea unui dascăl! Ioan Mileșan a fost o flacără vie care s-a stins pentru a-i lumina pe alții
de Raimond Petruț
Ioan Mileșan a fost o flacără vie care s-a stins pentru a-i lumina pe alții. S-a născut în 6 septembrie 1954 în Dipșa, unde a și copilărit, de altfel. Vocația l-a dus înspre Liceul Pedagogic din orașul academicienilor, unde s-a integrat, fără niciun fel de intermediere artificială, în gașca zimbrilor.
În 1974 a terminat studiile pedagogice , unindu-și destinele cu Florica, sufletul său pereche, alături de care dus o viață mai mult decât fericită 26 de ani, până când bunul și sfântul Dumnezeu a hotărât să-i cheme iubirea eternă la ceruri. Se reîntâlnesc acum în depărtările albastre, de Providență stăpânite. Înecați de lacrimi, Marius și Ionela se despart de un tată, om, prieten și un dascăl al copilăriei lor.
Fiți tari și nu vă temeți, căci un părinte nu moare, doar pleacă pentru a recupera aripile de înger, ascunse într-o lume mai bună!
Drum lin spre spre stele, nașu Nelu!
De-as fi stiut ca anii fug
Si tineretea mea va trece,
M-as fi nascut un rau…sa curg
Vesnic, cu apa rece.
De-as fi stiut ca timpul zboara
Si imi rapeste frumusetea,
M-as fi nascut o floare rara,
Sa sterg din om…tristetea.
De-as fi stiut ca viata este
Eternul drum spre moarte,
M-as fi nascut ca o poveste,
Scrisa intr-o carte.
Dar…n-am stiut…si m-am nascut
Cu acest chip de muritor,
Ce-si poarta al dragostei cuvant
In sufletul de visator…
Cu respect, Raimond și Lavinia Petruț.
