Rebra pitorească, între atunci și acum. Primele atestări documentare ale așezării

Sursă foto: Victoria Muti

Satul Rebra și-a păstrat aerul pitoresc, situat într-un cadru natural impresionant, oferind o experiență autentică a vieții de odinioară.

Așezată pe valea râului Rebra, cel mai lung afluent nordic al Someșului Mare, la 5 km de confluență, Rebra are o istorie legată de istoria satelor românești care din vremuri îndepărtate au alcătuit colțul de țară românesc, de la poalele munților Rodnei, numit în documentele oficiale „Terra Naswod” , „Vallis Rodnensis”, iar din anul 1475 „Vallis Valahalis”.

Localitatea, una dintre cele mai vechi din ținut, era denumită Rebra în anul 1245‚ „Rivulus Rebre” în 1380, Felso Rebra” (Rebra de sus ) în anul 1440‚ „Posesio Rebrew” în 1450 „Dorf Genanut Rebre” în 1502, Klein Rebre” în 1601, „Nogy Rebra” în 1717 și în 1733, Răbra Mare” în 1803, iar apoi din nou Rebra, nume pe care îl păstrează și astăzi.

Rebra în Harta Iosefină a Transilvaniei.

Așadar, localitatea Rebra este atestată în anul 1245, în documentul prin care regele ungur Bella al IV-lea însărcina pe comitele secuilor să administreze localitățile din Valea Rodnei, între care și „Rebra” iar din venituri să plătească la tezaur 130 mărci de aur.

Primul document istoric cuprinzător cu bogate informații despre Rebra și locuitorii săi, este „Conscripția Fiscală” din 1750, întocmită de senatorii bistrițeni Samuel Schuler și Georgius Decani.

Iată cum descriau aceștia comuna Rebra: 

„Localitatea este situată între munți într-o vale de fertilitate mediocră. Locuitorii obișnuiesc să se hrănească cu produse de la vite și din hainele țesute din lîna de oaie, care sunt vandute în oraș și în alte locuri din provincie. Alt comerț nu fac. Se ară cu patru boi, din cauza altitudinii, pămantul nu poate fi îngrășat decat cu bălegar. O cablă la însămanțarea de toamnă produce într-un an cu fertilitatea medie de doi snopi de cate 40 de maini fiecare însemnand 2,1 pe 2 mierțe. O cablă la semănăturile de primăvară produce 6 snopi de câte 30 de mâini, fiecare snop de 2-3 mierțe. Terenurile arabile de 16 cable și fanețele de 50 de căruțe se cultivă și se însămânțează în fiecare an. Pădurile și pășunile sunt suficiente. Acest sat este la o distanță de 2 mile de oraș. Locuitorii posedă câteva pământuri în teritoriul altor sate: Feldru, Rebrișoara, și Vărarea, care sunt notate la acele localități, străinii posedă pământuri în localitate în felul, dreptul și numărul cum se va arăta mai jos”

—Traducerea din l. Latină aparține domnului Nussbacher, specialist la Arhivele din Sibiu.

Ridicată pe o colină, între satele Rebra și Parva, din județul Bistrița-Năsăud, mănăstirea ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Rebra are obște de călugări.

Colina respectivă este cunoscută de secole sub numele de „La Mănăstire”, aici existând încă din secolul al XVI-lea un lăcaș de rugăciune. Primele însemnări despre acesta datează din 1755, dar este sigur că bisericuța din lemn, în care se închinau călugării și alți credincioși, era mult mai veche.