Vara lui 1990. De vorbă cu tatăl Gavrilă Balint, despre fiul Gavrilă Pele Balint: ,,Am plâns de bucurie! O recunosc acum întâia oară. Interviu apărut în ziarul bistrițean ,,VIAȚA”

Eram azi dimineață în biroul bunicului meu și încercam să conectez o boxă mai mult ca sigur stricată deja la calculator, moment în care, parcă de nicăieri, zăresc în stânga un teanc de ziare, suficient de gros și îngălbenit de vremuri, dintre care ceva albastru ieșea parcă ostentativ în față. Când mă dau mai aproape, văd scris cu litere de tipar titlul ,,VIAȚA”, pe o bandă, într-adevăr albastră, ușor decolorată. Apoi îmi atrage atenția anul 1990 de dedesubt, apoi titlul cu ,,î” din i ,, Am plîns de bucurie”.

Cu această ocazie am aflat că era un număr din puținele ziare locale, apărute imediat după revoluție. Îmi plimb ochii peste articol și realizez faptul că era un interviu cu tatăl îndrăgitului Gabi Balint. Un fel de ,,bârfă” ca între părinții cei mândrii de copiii lor, (pe bună dreptate), despre cum a fost în Italia, la Coppa del Mondo, despre stări sufletești, despre Alfa-Romeo…

Gavrilă Balint a participat la invitația fiului său, printre soții de jucători, membrii de familie și alte persoane atent alese, la turneul final al campionatului mondial.

În 1990 România reușea să iasă din comunism și se califica la Coppa del Mondo din Italia, un eveniment care a reprezentat una dintre bucuriile cele mai mari ale unui popor suprimat de neajunsuri. Mondialul Italian a reprezentat competiția la care țara noastră a trecut pentru prima dată de fază a grupelor, cu „Deșteaptă-te, române” în timpane.

Cerneala bine impregnată în pagină a scos la iveală o ,,conversație” relaxată, cu miros de atunci, mai exact din 31 iulie 1990. Am scuturat-o de praf, însă nu și de ,,î”-ile din ,,i”.

Vă invităm să parcurgeți întregul interviu realizat de redactorul șef adjunct de pe atunci, prof. Viorel Rus, în rândurile care urmează:

De vorbă cu Gavrilă Balint, tatăl apreciatului jucător de fotbal născut pe meleagurile judeţului nostru, Gavrilă Pele Balint.

,,Am format numărul de telefon şi o voce mi-a răspuns cu a amabilitate la celălalt capăt al firului”, nota pe atunci prof. Rus.

Domnul Gavrilă Balint, tatăl fotbalistului pe care îndrăznesc să îl apreciez nr. 1 între jucătorii din toate timpurile născuți în județul nostru, a acceptat imediat să-mi acorde acest interviu. Discuția noastră a avut loc în apartamentul familiei Balint din Sîngeorz-Băi, într-o atmosferă destinsă, amicală și sinceră.

Gabi Balint a fost tot timpul în gîndul şi sufletul nostru deși era absent, fiind plecat la nunta prietenului său Gică Hagi, de unde avea să se prezinte la Clubul ,,Steaua” în vederea începerii pregătirilor pentru noul sezon fotbalistic.

R. Aşadar domnule Balint ați fost prezent în Italia la Coppa del Mondo. Cine v-a invitat, cum de ați avut această posibilitate?

G.B. Într-adevăr, am fost prezent la turneul final al campionatului mondial. Am plecat cu avionul de pe aeroportul București-Otopeni la 8 iunie a.c. în grupul familiilor fotbaliștilor din lotul național pe cheltuiala federației, ca invitat al fiului meu. Fiecare jucător a avut posibilitatea să invite o persoană din familie. Majoritatea jucătorilor şi-au invitat soțiile. Dintre părinți am fost în Italia eu și tatăl lui Gică Hagi cu care am locuit în aceeaşi cameră la Grand-Hotel din Telese. Gabi nu este căsătorit, cunoaște marea mea pasiune pentru fotbal, avea nevoie de sprijinul meu moral, în plus, eu i-am fost primul lui antrenor la juniori la echipa Hebe.

R. Vă rog să povestiți pentru cititorii gazetei ,,VIAȚA”, cum a fost la Telese în Italia?

G.B. A fost nemaipomenit! Condiții excelente de cazare şi masă, căldură sufletească de neimaginat din partea localnicilor, organizare perfectă. Am primit în mod oficial pentru mici cheltuieli 50 de dolari și 70000 lire italiene, bilete de intrare la meciurile echipei noastre, ni s-a asigurat transportul gratuit cu autocarul la meciurile de la Bari şi Napoli şi cu avionul la Genova.

R. Care au fost stările sufleteşti pe care le-ați trăit?

G.B. Emoții, speranțe, bucurie dar şi deziluzii. Toate acestea legate atît de Gabi cît şi de echipa națională.

R. Să vorbim pentru început despre fiul dumneavoastră.

G.B. Gabi nu m-a făcut de rușine. Am fost şi acolo şi sînt şi acum aici mîndru de el. A marcat două goluri, dintre care cel din partida cu Argentina a fost superb, aducînd calificarea echipei naționale în optimi.
Înainte de meciul cu Argentina, ca dealtfel înaintea fiecărui meci, am discutat îndelung cu Gabi, l-am încurajat şi i-am spus cît de fericit aş fi dacă în acel meci decisiv ar marca. Acea explozie de bucurie, cu arătătorul ridicat și ochii spre tribună mi se adresa. Gabi voia să-mi spună: Da tată, am marcat!!! Am plîns de bucurie, o recunosc acum întîia oară.
Ca deziluzie amintesc doar primirea care ni s-a făcut în capitală şi în județ la întoarcerea acasă, ca să nu mai vorbesc despre postura de rezervă a fiului meu la națională.

R. Ca om aflat în miezul luptei ce ne puteți spune despre comportarea echipei naționale?

G.B. Am convingerea că am fi putut ajunge în finală în locul Argentinei. Am fost mai buni decît ei. Egalul de la Napoli, unde întregul stadion era cu Maradona, a fost mai mult decît o victorie.

R. Ce a fost în meciul cu Irlanda?

G.B. Am să vă spun impresiile mele care poate sînt subiective. Pe parcursul meciurilor pînă la cel cu Irlanda coeziunea echipei s-a spart. Au avut loc animozități în mod deosebit între unii jucători şi domnul Jenei. Hagi de exemplu a fost foarte afectat de înlocuirea sa în meciul cu Camerun. La un moment dat se punea chiar problema că Gică va refuza să joace în meciul cu Irlanda. Au mai fost și altele.
În meciul cu Irlanda echipa noastră a jucat mai bine, și normal era să cîştigăm în primele 90 de minute. Miza era mare, fiecare jucător ar fi cîştigat în plus în caz de victorie 10.000 dolari.
După ce s-au terminat și prelungirile am avut tot timpul presimțirea că Lung nu va apăra nici un penalti. Poate dacă apăra Stelea care mi s-a părut într-o formă excelentă la antrenamente, rezultatul era altul. Lung, însă, a apărat extraordinar în meciul cu U.R.S.S. L-am felicitat şi îmbrățișat la sfîrşitul acelui meci. Dar, aşa a fost să fie.

R. Ce sumă de bani au primit jucătorii?

G.B. Fiecare jucător a primit 10.000 dolari. Întreaga echipă și familiile prezente am fost felicitați în avion la întoarcere de către domnul Mircea Pascu,… și cam atît.

R. Ce și-a cumpărat fiul dumneavoastră în Italia?

G.B. Cu aprobarea mea, ca amintire, avînd în vedere că mai mult ca sigur nu mai participa ca jucător viitorul turneu final, şi-a cumpărat o mașină Alfa-Romeo sport pentru care a plătit 7500 de dolari.

R. – Coppa del Mondo – Italia 1990 s-a încheiat. Vă felicit pentru jocul prestat de fiul dumneavoastră. Vă rog să-i transmiteți felicitările tuturor iubitorilor de fotbal din județ.

G. B. Vă mulțumesc. Țin de asemenea să mulțumesc domnului director Bilegan Radu şi domnului inginer-şef al atelierului mecano-energetic Popa Victor de la Fabrica de Confecții din Sîngeorz-Băi pentru mica ceremonie de felicitare pe care au organizat-o pentru Gabi la sosirea lui în oraş.

R. O ultimă întrebare. Acum că Gloria a promovat în divizia A, Gavrilă Pele Balint ar vrea să se întoarcă acasă?

G.B. Eu cred că da!!! Si eu aş fi foarte bucuros să fie aproape de mine. Nu ştiu dacă se poate. Din cîte cunosc nimeni din conducerea Clubului Gloria nu a întreprins nimic în acest sens pînă acum?!

R. Vă mulțumesc!
Reporter VIOREL RUS