Tănase Todoran din Bichigiu – martir al neamului și bisericii noastre (Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud)
Tănase Todoran – martir al neamului și bisericii noastre
„Țara Năsăudului”, zonă binecuvântată de Dumnezeu cu frumuseți de „legendă și vis”, a dat spiritualității românești personalități culturale și bisericești de frunte, dar și martiri ai neamului nostru, ajunși în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, prin Hotărârea Sinodală din toamna anului 2007 și cinstiți ca Sfinții Mucenici ai credinței străbune.
Tănase (Atanasie) Todoran din Bichigiu reprezintă „chipul” țăranului român și, implicit, al celui năsăudean, evidențiindu-i-se calități, precum: omenie, cinste, demnitate și dârzenie în apărarea credinței strămoșești până la jertfa supremă; încă de pe atunci a intrat în conștiința colectivă a ținutului, în cântece și balade populare, în legendă.Tănase Todoran din Bichigiu, nu departe de Năsăud, român neaoș, curajos, slujitor pentru o vreme în armata imperială, în cadrul Garnizoanei „Principele Carol”, a dezertat (din armată) și s-a refugiat în Moldova; dincolo de munți s-a pus în slujba altor domni moldoveni, dovedind fapte de vitejie pe câmpurile de bătălie.
Reîntors acasă, cunoscând carte, precum și limba stăpânilor de aici, a fost numit „colector” pentru veniturile sătenilor, ce le strângea pentru sașii bistrițeni, și a devenit, în același timp, conducătorul luptei pentru apărarea drepturilor năsăudenilor, ajungând până la Viena, cu memorii, pentru înlesnirea vieții compatrioților săi.Momentul culminant al nemulțumirilor, s-a întâmplat la 10 mai 1763, când generalul Bucow, însoțit de episcopul unit Petru Pavel Aron au ajuns pe platoul numit „la Mocirlă” de la Salva, pentru a fi sfințite steagurile Regimentului II grăniceresc de la Năsăud; la auzul citirii drepturilor comunelor grănicerești, câțiva români, în frunte cu bătrânul Tănase Todoran (ce avea peste 100 de ani), au început să conteste spusele oficialilor, afirmând că nu așa a fost „învoiala” de la Viena. De aici s-a iscat zarvă mare, conflicte și momente tragice, a început apoi, o anchetă, care s-a finalizat cu prinderea „instigatorilor” în frunte cu Tănase Todoran. Pedeapsa a fost capitală: bătrânul Tănase Todoran a fost tras pe roată, iar alți trei țărani au fost spânzurați; este vorba despre Grigore din Zagra, Vasile din Mocod și Vasile din Telciu.
Pentru aceste fapte, îi cinstim astăzi ca Sfinți Mucenici, mărturisitori ai credinței strămoșești.
Sursă text: Prefața semnată de prof.univ.dr. Alexandru Moraru, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, apărută în cartea „Tănase Todoran – martir al neamului și bisericii noastre”, de Roșca Paul-Ersilian, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, pag. 5-8.Foto: Arhiva CJC BN.
Postare propusă de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.
