NARAȚIUNI TEXTILE, pe simezele Complexului Muzeal Județean sau despre povești țesute, cusute sau modelate
de Alin CordoșAm comis-o, din nou! Am vizitat narațiunile textile de pe simezele Muzeului Bistrița IN ABSENTIA publicului, așa, singur și pierdut printre fibre, fir și urzelile (textile) devenite text. Ce mi-a plăcut sau a fost confortantă: lipsa canonului rigid, iar textele de pe pânzele acelea curioase, unele cuvioase aveau ceva comun: interogarea materiei, astfel că, pe simeze, artistele, autoarele acestor îmbrăcăminți ale timpului regăsit au reușit un experiment ce m-a purtat între materie și reflecția poetică, gândul meu zburând la Bacovia:
De-atitea nopti aud plouând,
Aud materia plângând…
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Dacă în alte exprimări artistice, pictură să zicem sau în sculpturile lui Max Dumitraș sau Alexandru Gavrilaș, Tolan sau Lupșe, temele À la recherche du temps perdu sunt mereu evidențiate prin abordările unice, aici, printre narațiunile textile, multe dintre propuneri părăsesc peretele pentru a dialoga direct cu spațiul înconjurător, devenind instalații sculpturale în care gestul artistic este decantat la vedere.
Am mai stat, preț de mai multe clipe, să ascult poveștile cusute, țesute sau modelate în această expoziție, încercând să înțeleg ce are de spus materia.
Intenția organizatorilor de a permanentiza acest demers sub forma unei întâlniri anuale la Bistrița este un semnal excelent pentru viața culturală regională. O astfel de punte între un centru universitar de prestigiu precum cel clujean și o instituție muzeală dinamică precum Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud creează o platformă vitală de mediere între cercetarea artistică avansată și publicul larg.
„Narațiuni textile” (ediția a II-a) demonstrează că arta textilă este astăzi un teritoriu deschis, viu și conceptual provocator.
