INTERVIU: ,,Povestea Vinului în pasajele Bistriței”, spusă chiar de organizatorul Cristi Moldovan, președintele Asociației Mocănița
Timp de patru zile am avut parte de plimbări mai puțin grăbite, de reîntoarceri în timpuri îndeletnicite, pe ritmuri și miresme felurite. A fost un eveniment pentru toate vârstele, care a invitat oaspeții să facă o călătorie în Bistrița de altădată, într-un cadru intim, în care am putut interacționa direct cu meșteșugari dintre cei pricepuți.
Evenimentul atât de îndrăgit de bistrițeni și anume ,,Povestea vinului în Pasajele Bistriței” a spus povești, iar noi am fost buni ascultători. Un eveniment cu și despre oameni, în locul în care asociația Mocănița Transilvanie își are casa. Bistrița, un burg medieval unic prin istoria și cultura sa, merită să fie explorat și apreciat atât de turiști cât mai ales de bistrițeni.
S-au savurat peste 30 de tipuri de vin de la cele 8 crame din județ. Cei prezenți s-au bucurat de muzică faină, proiecție de film, spectacole și istorie într-un concept original, la Turnul Dogarilor. În cele 5 zone de interes, pe Axa Breslelor s-a dansat, degustat, schimbă impresii și bucurat.
Pentru că ne-a plăcut așa mult, ne-am gândit să îl retrăim din nou, însă de această dată prin prisma organizatorului principal Cristi Moldovan, care activează și ca președinte al Asociației Mocănița Transilvaniei. În rândurile de mai jos, Cristi ne oferă mai multe detalii din spatele ,,cortinei”:
Cum a luat naștere ideea evenimentului?
Ideea a venit în primăvară, când am participat împreună cu o echipă a Primăriei Municipiului Bistrița la un proiect în care sunt angrenate 100 de orașe europene care își doresc să dezvolte anumite arii, proiectul numindu-se 100 Intelligent Cities Challenge. În proiectul acesta m-au cooptat pe partea de turism. Văzând că este un oraș de tranzit, ne-am gândit să facem șederea plăcută, oricât ar fi de scurtă.
După aceea am urmărit ce este specific în Bistrița și nu este în altă parte și așa ne-am axat pe zona pasajelor, prea puțin cunoscută. După modelul altor țări, ne-am gândit să facem un proiect pilot prin care un ONG din Bistrița să adopte un pasaj. Am zis să facem noi unul de test și așa poate îi inspirăm și pe alții.
Cât au durat pregătirile?
A fost un efort destul de mare pe lângă proiectul nostru cu mocănița de la Teaca, dar totuși am zis să o facem. Au început prin iunie. Am reușit să adoptăm pasajul la mijlocul lui iulie, mai având doar o lună de zile să organizăm evenimentul.
Asupra pasajului era pusă amprenta nepăsării, fiind plin de graffiti-uri și mirosuri neplăcute.
95 % din aceste probleme au fost rezolvate de colegii de la primărie, cum ar fi schimbatul becurilor, zugrăvit, înlocuit panourile informative.
Ce obstacole ați întâmpinat de la începutul organizării?
Din păcate ne-am bazat pe niște furnizori care nu s-au ținut de cuvânt. De exemplu am ne-am înțeles cu o echipă din Bârgău pentru mai multe standuri din lemn și cu o zi înainte ne-au anunțat că nu ni le mai fac. Multe s-au rezolvat pe ultima sută de metrii, la fața locului.
Cum au îmbrățișat bistrițenii evenimentul? Știți un număr aproximativ de participanți?
Feed back-ul a fost neașteptat de bun, cred că din două motive: a fost altceva, un eveniment cu gust, iar conceptul a fost de așa natură să se adreseze unui anumit public, ușor triat.
Conform calculelor noastre, au fost prezente aproximativ 400 de persoane pe zi. Vechiile meserii ale breslelor au fost puse în lumină. A fost fain că am recunoscut oameni prezenți în toate cele 4 zile.
Ce ați urmărit să iasă în evidență? Cum i-ați contactat pe meșteșugarii prezenți?
Traseul tematic Axa Breslelor ne-a ajutat să cunoaștem mai bine orașul prin intermediul meșterilor. Am proftat de toate nișele și ne-am gândit să plimbăm vizitatorii pe tot pasajul, din centru până în parc, să aibă ce să vadă, să experimenteze. Ce poate fi mai frumos în zilele noastre, decât să vezi un breslaș cum lucrează.
Am căutat fierar, tâmplar, dulgher, și am ajuns direct la meseriași. Nimeni nu ne-a refuzat!
Ce măsuri de protecție au trebuit respectate, avand in vedere contextul actual? Cum ați reușit organiza totul fără a fi nevoie de adeverință de vaccin sau teste?
Nu au fost necesare măsuri extra, în ideea în care tot spațiul evenimentului făcea parte din stradă. Erai în aer liber, te plimbai pe stradă, se circula din stânga în dreapta, fără aglomerări. Era un tranzit constant. Baloții au fost puși la distanță, fiind loc de două persoane. Unii stăteau în picioare sau pe margine, dar nu erau niciodată mai mult de 200 de persoane la un loc. În total erau 800 de metrii pătrați dintre care 300 au fost ocupați de cort, scenă și restul elementelor de design.
Câte persoane au fost în organizare?
Echipa de bază a cuprins 10 oameni și 20 de voluntari găsiți prin intermediul facebook-ului. Suntem recunoscători că am avut oameni care au venit pe ultima sută de metrii.
Au fost prezenți 8 voluntari chiar și din București, din Cluj de asemenea. Ne-a bucurat asta.
Cum ați ales artiștii care au încântat bistrițenii?
Artiștii au fost printre prietenii noștri. Pe cei de la Iarba Fiarelor îi știam mai demult, pe Mihail din Cluj, Vasile Bancea tot din Bistrița. Singura trupa pe care nu o cunoșteam a fost Mara Halunga. Am adus în general prieteni talentați!
De unde ați obținut fondurile necesare? Unde se vor îndrepta câștigurile?
Ne-am mișcat destul de repede și am aplicat la Primăria Bistrița pentru cofinanțare, fiind aprobată rapid. De acolo aveam asigurată o finanțare de 15.000 de lei și am putut demara pregătirile. Am avut și câteva sponsorizări, iar restul partenerilor ne-au ajutat cu logistica. De exemplu o firmă ne-a pus la dispoziție două dube, una tamburii pentru mese și așa mai departe.
Înainte și în timpul evenimentului am avut 3 voluntari pe foto: Cătălin Onofrei, Diana Boariu și Cip Art.
La Teaca avem o locomotivă cu aburi și două vagoane, pe care urmează să le deținem după licitație. Toate fondurile din eveniment, se vor îndrepta în direcția aceasta.
Din experienta trăită, ce îmbunătățiri ai aduce pe viitor?
Ne-am bazat foarte mult pe lucruri făcute de noi. Când ești constrâns oarecum de buget, trebuie să faci niște compromisuri și atunci e posibil să dai greș. Noi nici nu am avut mult timp să obținem sponsorizări dinainte, fiind pe ultima sută de metrii. Multe au fost făcute cu ajutorul prietenilor. Om cu om. Fiecare s-a implicat cu ce a putut și cu toate acestea a ieșit ceva foarte frumos.
Asta a fost doar începutul. Ce planuri urmează?
Noi am adoptat pasajul acesta pe 5 ani, perioadă în care vrem să organizăm diferite evenimente. Ne-ar plăcea tare să aducem Via Transilvanica pe pasaj.
Cu mocănița, până în 10 septembrie trebuie să strângem 17 mii de euro. Locomotiva va trebui reparată după ce o cumpărăm. Pentru a circula cu ea trebuie să schimbăm multe traverse, cel puțin 3000. CFR ni le vinde cu 15 lei bucata. În acest sens, o să facem o campanie ,,Adoptă o traversă”.
Toate proiectele colaterale, spre asta se îndreaptă. Să aducem parteneri, voluntari, în acest context promovezi și Bistrița și județul.
De asemenea, în 2 octombrie va avea loc semimaratonul mocăniței. Traseu va porni de la castelul din Poșmuș, până la Teaca. Participanții vor ajunge prin vii și păduri, iar sosirea va fi lângă locomotivă. Suntem de părere că toate ideile vin odată cu oamenii pe care îi cunoaștem, pas cu pas!
Vreau să le mulțumesc pe această cale tuturor celor care au fost prezenți și au susținut proiectul! Fără voi nimic din ce am reușit să realizăm nu ar fi fost posibil!
